Prima decepţie

Tot 15 ani aveam. Acum mă pufneşte râsul, recitind (deşi am mai trecut de atâtea ori prin fix aceleaşi trăiri, exprimate la fel de patetic de fiecare dată). Să-l numesc "M.". De la "mister". Şi să-i fac o prezentare, în cuvintele de atunci, copiate de pe o foaie îngălbenită.

"... Asta eşti tu, M... un demon al iubirii, un înger al pierzării, otrava durerii, leacul uitării... şi totuşi nu spun 'Piei, demone! ci te chem la mine, deşi te-am alungat acum te chem... tu m-ai întregit. Acum, fără tine sunt o oglindă spartă. Fiecare ciob însângerat al sufletului meu reflectă o părticire din această durere ce a fost cândva întreagă: dragostea ce ţi-o port.

Cum îţi voi putea uita vreodată ochii, în care tot timpul se întrezăresc apele întunecate ale mării?...

Asta eşti tu, M. ... o apă. Eşti limpede, dar sufletul tău are o adâncime de nepătruns cu gândul, un gol. Am plonjat în el, m-am scufundat în el, m-am înecat în dragostea ta. Astăzi, când pot respira în voie, simt că viaţa mi se scurge, încet-încet, din vene. Şi atunci strig la tine, şi plâng, şi sufăr... tu eşti mut şi rece ca Luceafărul de sus. El nici nu mai există pentru mine.

M-am temut întotdeauna de sfârşit, da, de sfârşit, deşi acum e doar începutul. Cuvântul acesta mă îngrozeşte, căci începutul determină sfârşitul, aşa cum arşiţa sufletului meu a stârnit furtuna dintre noi, aşa cum setea sufletului meu l-a înecat în ploi, aşa cum viscolul dezamăgirilor urmează fulgilor ireal de albi ai speranţelor noastre. Mă tem pentru sfârşitul iubirii, al viselor, al surâsului tău plin de subînţeles şi al îmbrăţişării tale fierbinţi. M-ai stins.

Uită-te la mine, M., uită-te în ochii mei şi spue-mi ce vezi! Ce vezi? Un ocean de nemărginită iubire. Sunt fată, M., o fată care iubeşte. Cum iubeşte mica floare soarele, cum iubeşte peştişorul râul, iubeşte cu disperarea omului părăsit. Te iubeşte pe tine.

Aş vrea să te ating măcar cu o mângâiere şi din priviri să-ţi exprim ce simt. Atât de mult aş vrea să dau drumul durerii din mine! Cu buzele-mi buzele să-ţi ating şi să rămânem aşa împreunaţi pentru veşnicie. De ce nu am puterea de a opri timpul? Nu contează, chiar de-ar fi să opresc toate ceasurile la ora nouă şi jumătate tot n-ar conta... Timpul meu se scurge între venirile şi plecările tale. Timpul nu există... O căldură dulce îmi acoperă faţa şi ea, viaţa îmi începe din nou. O, ce părere! Pentru o clipă am crezut că eşti tu. O, ce durere! Eu te iubesc, te doresc şi tu nu. Cum poţi fi atât de rece? Timpul trece, timpul trece, dar...

...Asta eşti tu. Un demon al iubirii, un înger al durerii, eşti demon şi înger, înger şi demon, pentru mine eşti demon, pentru cine eşti înger? Poate o altă biată fiinţă îţi căzu-n plasă şi o-nneci în suferinţă. Crud eşti tu, mai crudă mi-e rana inimii, rece eşti tu, reci îmi sunt focurile patimii, sânge bei tu, sufletu-mi varsă tot sânge... demon eşti tu. Eu plâng după un înger...

Dulce e gura ta, şi dulce otrava din ea. Cu ea m-ai adormit, m-ai prins, m-ai ţinut strâns, m-ai ademenit... toate-acestea m-au rănit. Şi totuşi ţi-aş da buzele mele la nesfârşit... de ce această jertfă? Din iubire. Pentru că, pur şi simplu, aşa mi-e în fire...

Te iubesc, M., te iubesc cum n-am iubit, şi mi-e teamă că te joci cu sufletul meu - oglinda ta -, şi-l poţi scăpa jos şi s-ar sparge a doua oară, nu l-ar mai lipi nimeni la loc. Aşa că strânge-mă-n braţe, doboară-mă uşor, întinde-te pe iarbă lângă mine şi închide ochii... eu mă voi lăsa doborâtă, mă voi lăsa ucisă-n braţele tale, îmi voi dezgoli gâtul şi-ţi vi simţi pe ceafă răsuflarea fierbinte... dar CÂND? Timpul nu mai eistă, l-am distrus eu demult, nu pot nici să te caut, nici să te-aud, nici să te-ntorc înapoi... De ce m-ai lăsat, M.?... eu te iubesc mai mult decât pe mine... M.!

De ce m-ai lăsat, M.?... Dar ştiu eu bine...

Tu eşti un demon, eu nu sunt înger pentru tine...

Ia-mi inima, ia-mi sufletul, ia-mi tot, te implor!

Astfel voi vedea doar o scăpare: să mor.

Dar mi-e că nici în lumea neagră, de jos, nu-mi va fi bine:

Voi da peste un demon dulce, peste-un înger? Peste... tine!

Şi-atunci mă-ntreb eu: oare, cum e mai bine: să trăiesc?

Sau să mor? Oricum,

Cu tine, fără tine...

...TE IUBESC!..."

[Citeşte mai mult...]

Aveam 15 ani.

Clasa a noua. La sfârşitul caietelor de matematică (pe care am urât-o maxim) scriam poezii, gânduri, cugetări, prostioare, chestii care mă binedispuneau. Apoi am crescut şi m-am prostit. În afară de acest minor aspect, valorile mele-n viaţă au rămas cam aceleaşi. :)


"Chiar nu ştiu ce vreau să fac!
Poate că doar mă prefac?...
Vreau să plec, dar vreau să stau...
...vreau ceva, dar nuş' ce vreau!
Vreau să râd, vreau să visez,
Vreau să plâng, să mă trezesc.
Vreau să râd şi vreau să plâng.
Să mă-nalţ sau să mă frâng.
Să mă scald, să mă usuc,
Să vin iar, iar să mă duc,
Să urăsc sau să iubesc
Să resping sau să doresc
Vreau să scriu... apoi să şterg!
Să stau locului, să merg,
Să merg... apoi să mă-opresc
Să mă-ntreb: "Chiar, ce doresc?"
Să mă-arăt sau să m-ascund
Să plutesc... să cad la fund.
Plutesc... sau chiar mă scufund?
Eu mă-ntreb - tot eu răspund!"


"De-aş fi eu o frază, tu ai fi cuvântul,
Dorinţa mea ascunsă, de nepătruns cu gândul
De-ai fi tu lacrimă, m-aş teme să plâng
Să nu te pierd cumva! Printr-un gest nătâng
Să te usuc cu mâneca... sau poate aş vrea!
Te-aş opri pe buze şi apoi te-aş bea.
Dacă tu ai fi trecutul, eu aş fi viitor
Aş fi clipa ce urmează, aş deveni prezent.
Şi-apoi m-aş transforma, aş deveni trecut
La fel ca tine, dragule, iubitul meu tăcut.
De-aş fi eu dragoste, pe când tu suferinţă,
Aş suferi mereu, dar ţi-aş purta credinţă.
De-ai fi tu eu, de-aş fi eu tu, de-am fi noi două stânci
Mereu unite-oprim ale iubirii ape-adânci.
De-aş fi eu tu, de-ai fi tu eu, de-am fi noi două lacrimi
Ne-am întâlni pe-acelaşi obraz pătat de patimi."

"Pentru mine, de căpătâi îmi sunt iubirea, cinstea, credinţa şi speranţa. Fără ele ce m-aş face, care mi-ar fi viaţa?

Iubirea. Iubesc cu ochii închişi, dăruiesc fără să aştept să primesc în schimb, deoarece mă simt născută pentru a iubi! Trăiesc doar pentru că iubesc, iubesc pentru că aşa mi-e dat şi aşa ne e dat tuturor.

O, dar mulţi şi nefericiţi sunt oamenii ce nu cunosc dragostea. Am întâlnit în drumul meu scurt atâtea persoane ce nu iubiseră niciodată. Pentru ei, am găsit întotdeauna timp să-i învăţ cum se iubeşte cu adevărat.

Cinstea. Urât şi negru e sufletul omului necinstit, ce se fereşte de a spune adevărul, deoarece adevărul este cea mai bună minciună, care te scoate oricând din orice necaz.

O, dar mulţi şi nefericiţi sunt oamenii cu sufletul pătat. Pentru ei, am găsit întotdeauna timp să le fac cugetul curat! Iubirea fără adevăr nu poate exista.

Credinţa. Ce bine e când crezi în soare, în bine, în divinitate, când crezi în cei din jur, în înţelegerea lor, când crezi în tine!

O, dar mulţi şi nefericiţi sunt oamenii ce nu cred în iubire, ce nu cred în puterea adevărului. Pentru ei se va găsi întotdeauna timp pentru a le învia credinţa în ei înşişi... de aici vor purcede adevărul şi iubirea.

Speranţa. Aceasta le învăluie... credinţa, adevărul, iubirea nu există fără speranţă. Speră că iubirea ta va trăi pe veci, că-ţi vei păstra credinţa şi vei preţui mereu cinstea.

Am găsit întotdeauna timp pentru sufletul meu, pentru micul meu colţişor din inimă în care am adăpostit speranţa. Fără speranţă, n-aş mai crede, n-aş mai grăi adevărul, n-aş mai iubi şi deci n-aş mai trăi. Mi-aş pierde valoarea mea ca om."

PS: N-am fost prea atentă la ortografie. Las aşa deocamdat'. [Citeşte mai mult...]

Viaţa unei mame

Du-ti farfuria in bucatarie, te rog.
Du-o jos cand pleci.
N-o lasa aici, du-o sus.
Asta-i a ta?
Nu mai da in fratele tau.
Cu tine vorbesc.
Da' taci putin, te rog, nu vezi ca vorbesc?
Ti-am spus sa nu ma intrerupi.
Te-ai spalat pe dinti?
La ora asta trebuia sa dormi.
Du-te inapoi la culcare.
N-ai voie sa te uiti la televizor dupa-amiaza.
Cum adica, n-ai nimic de facut?
Du-te afara.
Citeste o carte.
Da-l mai incet.
Mai lasa telefonul ala.
Spune-i prietenei tale ca o suni mai tarziu. Acum, am zis!
Alo. Nu, nu este acasa.
Ii spun sa te sune cand se intoarce.
Ia-ti geaca. Ia un pulover.
Ia una oricum.
Cineva si-a lasat pantofii in mijlocul camerei.
Ia-ti jucariile din hol. Scoate-i pe baieti din cada. Ia si jucariile de pe scari.
Nu-ti dai seama ca puteai sa omori pe cineva cu chestia asta?
Grabeste-te.
Mai repede. Toata lumea asteapta.
Numar pana la zece dupa care plecam fara tine.
Ai fost la baie?
Daca nu te duci, nu mergi cu noi.
Vorbesc serios!
De ce nu te-ai dus inainte sa plecam?
Nu poti sa mai tii?
Ce se intampla acolo in spate?
Termina!
Am spus sa termini o data!
Nu vreau sa aud nimic despre asta.
Termina sau te trimit acasa imediat.
Gata. Mergem acasa.
Da-mi un pupic.
Ia-ma in brate.
Fa-ti patul.
Fa-ti curat in camera.
Pune masa.
Te-am rugat sa pui masa.
Nu-mi spune ca nu este randul tau.
Te rog, trage-ti scaunul la masa.
Ridica-te.
Incearca putin. Nu trebuie sa mananci tot.
Nu te mai juca si mananca.
Nu esti atent la ce faci?
Da paharul mai incolo. E prea pe margine.
Atentie!
Mai vrei, ce?
Te rog, mai vreau. Acum e mai bine.
Ia doar o inghititura de salata.
Nu intotdeauna capeti ce vrei. Asta-i viata.
Nu te mai certa cu mine. Nu vreau sa mai discutam subiectul.
Du-te in camera ta.
Nu, inca n-au trecut cele zece minute.
Inca un minut.
De cate ori ti-am spus sa nu mai faci asta?
Unde au disparut prajiturile?
Mananca fructele mai vechi inainte de cele noi.
Nu-ti dau ciuperci. Le-am aruncat afara. Vezi?
Ti-ai terminat lectiile?
Nu mai tipa. Daca vrei sa ma intrebi ceva, vino aici.
NU MAI TIPA. DACA VREI SA MA INTREBI CEVA, VINO AICI.
O sa ma mai gandesc.
Nu acum.
Intreaba-l pe tata.
O sa mai vedem.
Nu mai sta asa aproape de televizor, iti face rau la ochi.
Linisteste-te.
Linisteste-te si ia-o de la cap.
Asta-i adevarul?
Pune-ti centura.
Si-a pus toata lumea centurile?
Imi pare rau, dar asta-i regula. Imi pare rau, dar asta-i regula. Imi pare rau, dar asta-i regula .


Delia Ephron


(extras din "Supă de pui pentru suflet" - Mark Victor Hansen, Jack Canfield, Editura: Amaltea) [Citeşte mai mult...]

I am a tree

Sunt un copac. Am crescut. Am îngroşat scoarţa care-mi ţine loc de obraz. Am înfipt rădăcini în pământ când m-a pătruns prima oară vântul, şi de atunci lupt să-i rezist. Nu mă pot opri din crescut, deşi mă-ndrept din ce în ce spre cerul negru, acoperit acum de fulgere rele şi ucigătoare. Mă tem, dar nu mă pot încovoia. Aşa trebuie să fie. Îmi curg frunzele umede de ploi şi nu le pot opri. Nici pe frunze, nici pe ploi. Aşa trebuie să fie. Rând pe rând, formez scorburi, devin vulnerabilă, mă cotropesc vietăţi ce-mi ocupă scorburile şi mişună pe dinăuntrul meu. Eu le adăpostesc şi le salvez, ele mă macină. Mă fac să simt. Nu le pot opri. Aşa trebuie să fie. [Citeşte mai mult...]

Capacul ridicat la W.C.

Sau a colacului. Că tot pe-acolo e, în ce mă priveşte.

Pricep motivele pentru care bărbaţii ridică acel colac la wc, şi bănuiesc că nu îl coboară la loc din comoditate. Or eu nu-s cea mai zvâcă fiinţă de pe planeta asta, nu scot altuia comoditatea pe ochi pt că sunt eu însămi o comodă, aşa de comodă încât nu mă deranjează să-l cobor chiar eu cu o mişcare de deget (de ce-i bun? ţine cald :D), sau să-mi pese prea puţin şi să mă descurc şi fără el (!) Nu înţeleg de ce există certuri în cuplu pe acest subiect, cică. Sau nu pricep de ce există acele cupluri. Dacă şi ăsta-i motiv de ceartă...


N-am de gând să mă transform d-aci înainte într-o maniacă, dar de azi înainte, când intru într-o baie, cu orice scop, voi lăsa capacul pe WC. Pentru că s-au întâmplat destule chestii pentru o zi. 


1. Dimineaţă. Pisocul meu e suficient de dăştept încât să nu-şi moaie mustăţile în apa cu detergent din toaletă pentru a-şi potoli setea, face altceva, sare opa-sus pe marginea căzii şi apoi a chiuvetei aşteptând să dau drumul jetului de apă rece, să bea apă "din cădere". Azi, cum m-a auzit mişunând prin baie, s-a zburătăcit din somnul ei, a venit împleticindu-se după mine în baie şi, pe principiul "iau o gură de apă şi apoi o şterg din nou în pat ca să nu mă trezesc de tot", a vrut săraca să o ia pe scurtătură, sărind de pe WC pe chiuvetă. Doar că-n chioroşenia ei de somn s-a trezit cu dosu'n apă. În a' din budă. Cu detergent cu tot. Ia şi spală mâţu'. 


2. Prânz. Diana întârzie la serviciu, ca de obicei. Cu o lentilă pe ochi, periuţa în gură şi nodul de la prosop nevrând să stea legat, zic, tot ca de obicei: "când vin de la serviciu fac curat şi mătur tot de-aici de pe policioară", mă învârt să prind prosopul care cade şi fac curat timpuriu pe policioară, cu cotul în rotire, trimiţând fixativul de păr cu ambalaj metalic... fix în budă. Cu un zgomot infernal. Trezind câinele vecinilor care a început să se tânguie "hauuuuauauauauau". E pechinez şi-l cheamă Conan. Şi fixativul meu a fost 5 lei din Plus. Actualmente Lidl. L-am pescuit cu două degete, am cântărit cam cât mai era în el, şi l-am purtat frumos spre coşul de gunoi. Am plecat la serviciu. Am uitat să acopăr buda. Smoke nu era iarăşi udă când m-am întors, semn că n-a mai trecut prin experienţa de dimineaţă în lipsa mea.


3. Mai-nainte. Chioară de somn. Plec în baie să-mi demontez lentilele de pe ochi. Smoke nu mai vine după mine. Nu mai am fixativ de păr. Oricum nu foloseam prea des. Scot una lentila, deşurubez căpăcelul pentru a doua  şi scap căpăcelul, care face clinchet de plastic subţire în cădere, întâi pe chiuvetă şi apoi în ... da, trebuia să las capacul ăla peste budă. Ia şi caută alt suport pentru lentile prin casă. Şi zi mersi că nu ţi-ai scăpat lentila în budă. N-a trebuit să se întâmple asta ca să văd, cu propriile mele lentile, că viaţa-i de rahat.


Mi-am pus un post-it pe capac. Şi-am să creez o cauză pe Facebook. [Citeşte mai mult...]

Obiecte pierdute!

Ghişeul obiectelor pierdute:
- Ce-aţi mai găsit în lunile trecute?
- Ne-am depăşit şi noi, fireşte, planul,
am fost prezenţi şi-acum ca-n alte dăţi
în toate "micile publicităţi".
A fost găsit în tren din nou curcanul,
toaleta de mireasă, un covor,
televizor alb-negru şi color,
să nu mai pomenim de ecusoane,
de pălării, speranţe şi paltoane.
Umbrela, cea mai consecvent pierdută,
cunoaşte-un ritm ce creşte permanent:
ni s-au adus cu 70%
mai multe ca în anul precedent.
Şi-aş vrea să vă prezint în încheiere
şi câteva modeste premiere:
de la un circ ne-a parvenit o zebră,
dintr-o căruţă un lingou de aur;
aceasta de pe raft e o vertebră
a unui neglijent tiranozaur;
acesta e un satelit din lotul
celor ce-au fost abandonaţi cândva;
această fată s-a pierdut cu totul
când tocmai trebuia să spună "da"...
- Iertaţi-mă, vă rog, că vă-ntrerup.
Se poate pierde, văd, tot ce există;
mai e ceva ce n-aţi trecut pe listă?
- Nu s-a pierdut încă nărav de lup.

(Perpetuum Comic '85, Ed. Urzica) [Citeşte mai mult...]

Aburi de toamnă

Ori am mers eu prea cu capul în pământ zilele astea, ori pădurea a ruginit peste noapte.

Acum câteva zile, la o săltare de privire am rămas căscată la vederea munţilor. Am grăbit paşii spre casă şi m-am buricat cu Nikonu' pe balustrada balconului, spre amuzamentul probabil al cetăţenilor abţiguiţi din barul de vizavi.

Prin obiectiv n-am prea văzut rugina munţilor, pentru că un nor se pregătea să-i înghită. Dar mi-a plăcut şi priveliştea asta, şi o împart cu voi, muşcându-mi buza că n-am cum să le fac cablurilor ălora supărătoare o disecţie din cadru. Pozele următoare nu sunt prelucrate în niciun fel.

Damn nature, you beautiful!

[Citeşte mai mult...]

N-am murit - part II + anunţ blog nou

Salutare lume! :D

...mda, cum îndăznesc să revin aşa zâmbăreaţă după ce am chiulit atâta vreme? Nu mai faaaaaaaaaaac! :( Am avut multe chestii pe cap, mărunte dar multe şi consumatoare de energie. Or cum stau prost cu oganizarea pe toate planurile... Hai, nu mă pedepsiţi. Mă autopedepsesc: o postare pe săptămână (pentru-nceput).

Ceea ce e important e că am poftă de scris din nou, aşa că let me revive this blog and keep it alive. Am nişte idei despre ce aş putea scrie în zilele următoare dar, pentru început, vă anunţ că a mai apărut un bloguleţ (nou-născut :D), tot puiuţ de-al meu pe lângă ăsta şi Freecycle. Am să adun acolo tot ce consider interesant pe partea de beauty & personal care, fie adunate de prin blogosferă fie testate pe propria piele. Sub deviza "Practice makes perfect!", globuleţul (:P) e tot o secundă colorată. Colorată cu creioane Ada. :)

Am decis să fac sus-numitul blog strict pentru recenzii, păreri, încercări pe partea de make-up & chestii de genul şi să-l păstrez pe acesta pentru orice altceva, adică pentru postări cu poze, Youtube videos şi ce-mi mai debitează creieruşul - practic tot postări de genul celor cu care v-aţi obişnuit deja, dar sub promisiunea fermă că vor fi mai dese de una pe an :-) Am zis mai sus: una pe săptămână. Asta s-ar trece pentru mine şi în caietul cu notiţe pentru organizare. V-am zis că-s haos!

Revin mâine cu mai multe info, acum e timpul să bag cornu'n pernă. Că de! afară-i vreme de numărat bani (n-am bani), de făcut copii (n-am xerox) şi de dormit adânc (deci - mă duc să număr oi). [Citeşte mai mult...]

Oracol :)

Da, tot o leapşă, da' am botezat-o aşa că mi s-a făcut subit dor de cele 90210 caiete de şcoală cumpărate de mama şi transformate fără ştirea ei în oracole, variind în dimensiuni de la 48 la 200 de file pe care le completam eu întâi şi apoi le pasam colegilor mei de clasă, cu gândul doar la unul mai special cu ochi verzi şi numai bun de pupat şi ţinut de mână :P

Leapşa asta fu furată de pe blogul Top Secret, o fată care iubeşte mult papuceii, filmele vechi şi tot ce ţine de makeup (chestie care m-a cam prins şi pe mine... whiiiiich lead me to her blog). Era prea simpatică să nu o fac şi eu!

Fără să verificaţi, cât e ora?

La cum e afară, aş zice că vreo 9.

Verificaţi:

19.29 (tot cu 9, da' nu-i 9)

Cu ce sunteţi îmbrăcat(ă):

Pantaloni de trening, doi căţei pufoşi în picioare şi tricoul "I H8 U2 - yeah, I hate you too..." dat de Ghetuţa mea dragă.

Înainte de a răspunde la acest chestionar la ce vă uitaţi?

Cu un ochi la Facebook, cu un ochi pe blogul Top Secret şi cu un ochi la veşnicul episod din Grey's Anatomy de fiecare seară.

Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?

Un câine care URLĂ (nu ştiu de ce, dar urlă în fiecare seară. Cred că i-a picat netul). Şi un ţiuit supărător în boxe. Cred că-i un ţânţar acolo dar n-am apucat să verific încă.

Când aţi ieşit ultima dată şi unde aţi fost?

Să cumpăr ceva de mâncare pentru animalu' meu căruia nimic nu-i mai convine şi face mofturi. (Animalu' meu = mâţa Smoke)

Ce aţi visat ieri noapte?

Nu mai ştiu exact, dar m-am visat iarăşi pe mine ca fiind altă persoană decât cea care sunt. Numai io visez de-astea, dedublări şi personalităţi multiple?

Când aţi râs ultima oară?

La ultimul banc citit, de la Emil :
"De ce vorbesc oltenii folosind perfectul simplu?
Pentru că sunt SIMPLI şi PERFECŢI!"

Ce aveţi pe pereţi în încăperea în care sunteţi?

Un păianjen de pluş şi unul viu. Tre' să rezolv problema cu ăla viu.

Dacă aţi deveni mutimilionar peste noapte, ce aţi cumpăra prima dată?

O casă! Musai! Mică şi cu o grădină imeeeensă. Şi cu o pădure personală dacă se poate.

Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?

Dacă-i vorba de filme, "The Hangover". Sunt în urmă cu noutăţile.
Dacă-i vorba de filme re-re-revăzute, "The Mayor Of Casterbridge" - nu pot să-l recomand îndeajuns! Am să-i fac un review.
Dacă-i pe seriale, atunci ultimul episod apărut din Grey's Anatomy. Nu mă satur de el.

Ati văzut ceva ciudat azi?

Nu azi, ci acum câteva zile: un camion roz. Fuchsia chiar. Dayum, n-aveam aparatul la mine.

Ce părere aveţi despre acest chestionar?

Mă amuză.

Spune-ne ceva ce nu ştim încă?

M-am apucat de gătit. Şi îmi iese! THAT's a big step for me!

Prenumele copilului dvs. , dacă ar fi fetiţă?

Mereu am vrut Maia, dar se pare că-i prea la modă acum.

Şi dacă ar fi băiat?

Am avut mereu o slăbiciune pentru Felix. :))

V-aţi gândit vreodată să locuiţi în străinătate?

Nu reuşesc decât să mă gândesc cum o fi să călătoresc vreodată în străinătate, că am avut ocazii, dar n-am reuşit niciodată până acum. După aia mai vedem dacă mă las convinsă ori ba.

Ce aţi dori să vă spună Dumnezeu la porţile Raiului?

Că toate păcatele îmi vor fi trecute cu vederea. :)

Dacă aţi putea schimba ceva în lume ce aţi schimba?

Aş repara minţile oamenilor. Apoi aş face să dispară tot gunoiul care acoperă planeta asta.

Vă place să dansaţi?

Nu, că nu mă pricep. I'm that freak care merge la petreceri, stă pe canapea, soarbe din ceva, râde la glume, se bucură de muzică şi studiază oamenii ŞI SUNT BINE AŞA. Detest să vină toţi la mine să mă întrebe "De ce nu dansezi, nu te simţi bine?"

George Bush?

Unu' dintr-o poză care "citea" dintr-o carte pe care o ţinea cu susul în jos.

Ce aţi văzut la televizor ultima dată?

Nu am televizor. Când am ocazia să-l pornesc, la mama, de obicei sfârşesc prin a mă uita la un film de pe Hallmark sau AXN căruia nu-i prind niciodată începutul.

...cum, doar atâtea întrebări?! [Citeşte mai mult...]

Let's Do It, Romania: We did it!

Photo by 1doi3 via Twitpic

Azi 25 septembrie, zi de curăţenie generală în RO. Mai bine zis rânit. Am zis să dau şi eu 2 mâini de ajutor şi vă scriu acum nişte impresii cu roua pe ele şi cu aromă de Salubritas:

1. Ideea era minunată, organizarea părea să fie bine pusă la punct dar... lucrurile pe teren n-au stat tocmai aşa.

Parce que, abia aseară m-am trezit că vreau să particip, deci înregistrarea pe site nu puteam să o fac decât ca leader de echipă. Eu voiam într-o echipă deja formată aşa că am mizat pentru intervalul de înscriere "for strays" dintre 8.00 şi 9.00 la unul dintre punctele de înregistrare din Neamţ. Care, vorba fie între noi, pe site apăreau ca fiind doar două pentru tot judeţul. M-am uitat de curiozitate pe judeţul Iaşi, unde fiecare primărie comunală era marcată drept punct de înregistrare. Anyways... pentru Neamţ, mă puteam înregistra fie la sediul Agenţiei Judeţene pentru Protecţia Mediului Neamţ, fie la sediul Apelor Române. Nici unii, nici alţii nu aveau habar măcar că figurează pe site-ul Let's Do It Romania! în această calitate. Ei aveau propriile echipe de voluntari. Ca şi Jandarmeria, ca şi Poliţia, ca şi liceele din oraş. Nu erau organizatori, nimic.
Din fericire, s-au descurcat bine cu mulţimea care le-a bătut în uşi de la ora 8.00. Au dat lămuriri, au triat oamenii, i-au repartizat pe zone, au adoptat şi alţi ameţiţi ca mine şi într-un final am purces la adunat gunoaie.

2. În Piatra Neamţ au plecat "la cules" aproximativ 400 de persoane, aşa, ochiometric, grup divizat în alte câteva grupuleţe care au curăţat zonele pârâu Cuiejdi, Vaduri, Văleni, pârâu Borzoghean şi zona căii ferate (aici am fost şi eu). Aştept rezultatele şi statisticile oficiale să vedem câţi am fost de fapt şi câţi saci cu gunoaie au fost strânşi şi ridicaţi de Brantner.

Toţi cei care au venit şi-au dat silinţa, însă efectivul a fost teribil de mic pentru cantităţile de deşeuri care aşteaptă să fie ridicate, sortate, reciclate. Eu, una, am plecat uşor dezamăgită la final. M-am bucurat nespus văzând numeroşii saci adunaţi, însă la întoarcere uitându-mă împrejur mi s-a părut că nu am făcut mare lucru. Gunoiul era tot acolo, cei 50+ de saci umpluţi de noi în zona alocată au zgâriat doar pătura de resturi care zace acolo. Şi nu vă închipuiţi cine ştie ce groapă de gunoi. Nu, doar o zonă acoperită de iarbă şi tufăriş de pe lângă calea ferată (nici n-ai zice că lumea trece şi aruncă chestii pe-acolo) care pare curată de departe. Însă e de ajuns să pui piciorul în iarbă sau să fereşti vreo tufă de scaieţi şi să descoperi un sac de plastic umplut cu te-miri-ce, să tragi de el şi să găseşti dedesubt sticle de plastic pline cu apă de ploaie, vreun borcan cu conţinut dubios, vreo canistră aruncată, capete de păpuşi, umbrele deşirate, ghete scâlciate, capace de WC şi încă alte minuni.
Nu reuşesc să-mi imaginez decât că dacă dacă tot gunoiul de pe Pământ ar zbura în spaţiu atras de vreun aspirator cosmic şi s-ar compacta, s-ar forma altă planetă pestriţă vizibilă cu ochiul liber.

Clar, ziua de astăzi nu a fost suficientă. Ne trebuiau cam o mie de WALL-E să forăm în gunoi şi să-l compactăm. Avem nevoie de mai multe acţiuni de acest gen. Avem nevoie şi mai mare de oameni conştienţi şi conştiincioşi care să se înfigă în mănuşi şi cu ele să debaraseze ce-a mai rămas. Şi mai presus de orice, avem nevoie de oameni care să nu (mai) contribuie la formarea păturii de gunoi. NU avem nevoie de oameni care zic: "bravo vouă, murdăriţi-vă, eu voi fi la terasă aşteptându-vă să ridicaţi dozele de bere după mine".

We did it! Now let's do it again, forever.


[Citeşte mai mult...]

N-am murit.

Respir (întretăiat), mănânc (nelimitat), gândesc (dezordonat), iubesc (subapreciat). Şi sunt pe punctul de a-mi face ordinea anuală în viaţă. De-obicei o programam, cu listuţă cu tot, ca pe cumpărături, la începutul anului, odată cu rezoluţiile de An Nou. Dar nu mai pot aştepta, trebuie să arunc tot ce se strică, să scutur de praf activităţi uitate care mi-au făcut plăcere cândva şi, mai ales, să-mi fac curaj să depozitez bine (şi să nu mai deschid prea curând) cutiuţa cu "amintiri şi suveniruri, mici nimicuri dragi sufletului" pe care o tot umplu de 4 ani încoace. Prea mă împiedic în fiecare zi de ele.

În ultima jumătate de an mi-am luat adio de la oameni şi locuri, uneori forţat, alteori din proprie iniţiativă... dar nu fără regrete. M-am apucat de un zilion de lucruri odată, cu un entuziasm pornit ca un foc de paie şi stins degrabă. Întâmplări care m-au rănit sau m-au îngheţat. Nu sunt mândră de mine. Nu ştiu de cât timp voi avea nevoie să-mi revin, dar vreau să pot scrie pe aici fără să umplu capul nimănui cu povestioare triste. Mi-e dor să scriu. Nu mi-e dor să mă tângui. Aşa că mai aştept un pic.

Pe curând, sper!

[Citeşte mai mult...]

Power Play 20 Nov: BAt For LAshes - Sleep Alone

Şi-i'te-aşa dau peste câte o melodie care îmi ia minţile şi urechile şi tot pe mai multe zile, iar acum urechile şi mintea-mi sunt în regatul imaginar al Natashei Khan, vocea din spatele proiectului Bat For Lashes.
Ştiu că am scris în titlu numele unei singure melodii, dar nu mă pot decide între următoarele două (ultima parvenită prin intermediul unui episod din Grey's Anatomy - still love it!). Sunt diferite, fiecare pentru altă stare de spirit, aşa că le-am îmbrăţişat pe amândouă şi le ascult până o să le ştiu fiecare notă :) Şi nici atunci nu cred că m-aş plictisi.



[Citeşte mai mult...]

Power Play 10 Nov: The Raconteurs - Bang Bang

[Citeşte mai mult...]

1001 albume de ascultat într-o viaţă

1001 de albume de ascultat într-o viaţă este o antologie a albumelor considerate drept cele mai reprezentative din ultimii 50 de ani. Cartea e editată de Robert Dimery.

Antologia a fost alcătuită de nouăzeci de critici muzicali şi e prefaţată de Michael Lyodon, membru fondator al celebrei reviste Rolling Stone. Albumele sunt aranjate în ordine cronologică, începând cu albumul lui Frank Sinatra, In the Wee Small Hours şi isprăvind cu cel al trupei The White Stripes, Get Behind Me Satan. Această antologie de muzicieni şi de genuri (blues, rock, jazz, heavy-metal, glam, reggae, disco, punk, rap, new wave, post-punk) se doreşte a fi un ghid, o incursiune în istoria muzicii şi o invitaţie la a asculta unele dintre cele mai importante albume lansate în ultima jumătate de secol.

Noi, românii, avem noroc. Radio 3 Net a făcut o treabă excepţională, punând la dispoziţie doritorului toate cele 1001 de albume spre a fi ascultate gratuit, online. [Citeşte mai mult...]

PowerPlay 3 Nov: The Verve - Bitter Sweet Symphony

Bitter sweet memories...

The Verve - Bitter Sweet Symphony
Încărcat de CQTT. - Music videos, artist interviews, concerts and more.

[Citeşte mai mult...]

Power Play 24 Oct.: James Last - Rain&Sun

Asta este pentru tine, tată! Aminteşte-ţi!

[Citeşte mai mult...]

My little office pet

În urmă cu 5 minute am adoptat un mic sufleţel să-mi ţină companie aici la birou.

S-a întâmplat ca în desenele animate: butonam, cu ochii aţintiţi la monitor, cu şapca în cap, când mi se înceţoşează puţin vederea, suficient încât să-mi încrucişez ochii să văd un mini-păianjen (mini = mai mic de un milimetru), coborând pe firul lui invizibil, ancorat de cozorocul meu... între ochii mei!

L-am cules cu tot cu fir şi i-am dat drumul pe masă. Şi a devenit micul meu pet. Se plimbă acum pe tastatură. Coboară, mi se urcă pe mână. Înaintează pe mânecă până sus pe umăr, de unde ştie deja drumul spre şapca mea, spre cozoroc şi de acolo pe nasul meu. Îi place. Şi pe mine mă amuză. E micul meu pet de birou.

[Citeşte mai mult...]

Freecycle® a ajuns în Piatra Neamţ!

Dragi pietreni!

Sunt mândră să anunţ că Freecycle® a ajuns în Piatra Neamţ. Schimbăm lumea cu fiecare cadou :)
Dacă aveţi obiecte de aruncat încă utilizabile, chiar dacă este vorba despre mobilă veche, cărţi, haine rămase mici, intraţi aici! (adresa grupului)

Înfiinţat pe 22 Septembrie 2009, Piatra Neamţ Freecycle Group este parte a unei reţele internaţionale, care a început în Tucson, SUA, pe 1 mai 2003. În prezent sunt mii de grupuri similare pe toata planeta. Reţeaua creşte pentru că scopul său este în general privit cu simpatie. Dincolo de oferirea/primirea de obiecte, poti să ajuţi FREECYCLE® prin transmiterea mesajului. Sigur ştii pe cineva care ar fi interesat de un astfel de grup. Aşa că "citeşte şi răspândeşte"! :)
Grupul FREECYCLE® pune în contact pe cei care au lucruri de aruncat cu cei care le-ar putea folosi. Scopul nostru este să păstrăm obiectele utilizabile în afara gropii de gunoi. Prin utilizarea bunurilor deja produse, reducem consumul, producţia şi, cel mai important, impactul acestei producţii asupra planetei. Luck
FREECYCLE® vă oferă şi motivaţia necesară descotorosirii de obiecte inutile. Pe termen lung, FREECYCLE® stimulează formarea unei comunităţi.

Grupuleţul este mic, are abia câţiva membri pentru că are abia 3 săptămâni.
De asemenea, este încă pe Yahoo Groups, însă în scurtă vreme ni s-a promis că ne vom "transfera" pe platforma proprie Freecycle.

Regula de bază: TOTUL ESTE GRATUIT!
Se acceptă doar cereri/oferte/acceptări, se resping ofertele de angajare, mesajele promoţionale şi altele, şi se oferă spre donaţie doar obiectele tangibile.

NU caut să recrutez oameni pentru a obţine un număr mare de membri, vreau, în primul rând, ca grupul să fie activ.

Am muncit mult pentru aprobarea deschiderii unui astfel de grup pentru Piatra Neamţ. Pentru că sunt sigură că oraşul nostru este pregătit pentru asta. Pentru că strângem deşeurile în mod selectiv. Pentru că datorită acestui fapt am primit diploma de Excelenţă pentru Mediu. Pentru că putem ajuta pe cei care nu se pot ajuta singuri în anumite momente.

Pe de altă parte, cred că nu e întâmplător faptul că "pietreni" este anagrama cuvântului "prieteni" :) Iar prietenii se sprijină unii pe alţii. [Citeşte mai mult...]

De munte

Carmen Ciocolată - Cerbul [Citeşte mai mult...]

O.o ...Crazy keywords!

Mă apuc, ca un blogăr aspirant ce mi-s, să întreb Analyticsu' cam ce cuvinte cheie şi ce căutări aduc oamenii pe blogul meu. Îmi trosnesc frumos degetele de la mâini şi încep să citesc. Şi apoi îmi înfig degetele trosnite în păr. ...Dude! WTF?!

Uite ce caută lumea pe Google înainte să ajungă la mine:

"jocuri cu pisicuta la aranjare" - Aş vrea să te întâlnesc odată să te întreb cum devine mai exact chestia. Pentru că, zău, mă gândesc la prostii.
"youtube spiritul armasarului desene animate" - Traducere neaoşă pentru "'Spirit Stallion' cartoon on Youtube".
"poveste despre copac si un ciot" - Ce-a fost întâi, ciotul sau copacul?
"paler este un timp pierdut" - Bine că nu te mai poate auzi!
"lentile colorate in 24 de ore la tine acasa" - Eu n-am comandat aşa ceva.
"exemple cu ce-l si cel" - Pentru avansaţi: DOOM2. Pentru începători: Manual de Gramatică, clasa a IVa. Pentru începătorii care se cred avansaţi: DOOM2 nu e a doua versiune a jocului pe calculator DOOM.
"coloreaza mana care bate la usa" - Sounds like Picasso.
"ce stiti despre biciclete 'drag'" - Nimic. Or fi biciclete dragi cuiva.
"ce sa intamplat in Lovrin" - Haven't been there, haven't done that.
"cand ma opreste politia ma simt ca scufita rosie" - Poliţia în 2009: se dă drept bunicuţă, plină de păr, urlă la lună. Go figure!
"caini cu limba colorata" - Fie e vorba despre rasa Chow Chow, fie e vorba despre orice căţel până într-un an analizând pentru prima oară o călimară cu cerneală.
"cum se scrie saizeci si cinci de mii" - Folosind pixul sau tastele.
"cum scapi de un par de pisica de pe gat" - Dacă a început să-ţi crească un păr de pisică pe gât, e naşpa. Ia o pensetă. Sau o pastilă.
"cum scap de parul de pisica?" - ...se pare că penseta n-a folosit. Nici pastila. Fereşte-te de câini. [Citeşte mai mult...]