luni, 9 martie 2009

Despre un vineri 13, ploi comice şi urşi spânzuraţi

7 Comentarii
Ce treabă au una cu alta? Nu ştiu dom'le, asta mă întreb şi eu.

N-am mai scris de ceva vreme (exceptând scrierea codului html pt broaşte). Aşa că înşir aici ce mi s-a perindat prin faţa ochiului de câteva zile încoace.
Şi cum mi-e lene să fac 3 postări diferite pentru că ştiu că, indiferent ce aş scrie, voi citiţi doar postarea cea mai nouă, na-vă de-aici:

1. (<- I'm very into numbering :D) Ieri, plecând tâgâdâm-tâgâdâm la Gara Obor să-mi culeg pachetul (btw, thanx mum!), la metrou Eroii Revoluţiei am parte de un spectacol funebru: Acolo, nelipsite tarabe cu mărunţişuri chicioase (*chîm!*...cadouri, pentru oamenii lipsiţi de imaginaţie. S-a mai scris despre ele aici.) păzite de vânzători tuciurii care ajung să-şi urce marfa şi pe gardul viu, pentru un strop în plus de vizibilitate.
Pe taraba a mai din margine tronau diverşi maimuţoi de pluş, maimuţe sau nu, coloraţi sau dungaţi, unul mai urât ca altul şi toţi la un loc - comuni.
Tăntica ce vindea probabil mai avusese exemplare de pluş XXL, agăţate de jur împrejurul umbrelei. Dar acum nu mai avea şi nici nu se pregătea să-şi strângă marfa, de unde deduc că i-au mers bine vânzările în ziua respectivă (către cine, Doamne iartă-mă?! sau iartă-i pe cei de-au dat banii pe prostiile alea).

Toate ca toate, dar de-un colţ al umbrelei rotunde stătea spânzurat un urs mare, 80 cm la greabăn, de pluş bineînţeles, albastru. Spânzurat!!! Nu, nu explic bine. Uită-te mai jos:



Cum frate să-l laşi pe ăla să se bălăngăne aşa în vânt mai ceva ca nenorociţii din romanul lui Liviu Rebreanu? Pe bune că m-aş fi abătut din drum doar să mă duc să-i tai sfoara aia care-i luase ultima sclipire de viaţă din butonii negri înfipţi pe post de ochi. Dar tăntica era vigilentă.

Când m-am întors, nu mai era acolo. Ursul. Tăntica da. Cred că celei din urmă i s-a făcut milă la un moment dat şi l-a aruncat peste gard în Cimitirul Evreiesc, unde se potrivea mai bine în peisaj, ca un surghiunit ce era.

Zău tanti, pentru martiriul ursului de pluş şi pentru solemnitatea "I love you"-ului de pe inimioara din braţe-i, cred că merita un loc vizavi, în Bellu. Sniff.


2. Aici nu vă mai gratulez cu desen, contez pe imaginaţia voastră.

Joi sau vineri a plouat urâţel. Ies din firmă lipăind prin băltuţe, pe străduţe, spre Hristo Botev de unde, dintr-o halimentară, nişte cornuri dulci şi bune trimiteau chemări irezistibile stomăcelului meu chinuit de foame. La Rosetti la semafor, maşinile puneau frâne bruşte, ocoleau un obiect suspect şi îşi continuau drumul, cu şoferii înjurând. Qu'est-ce qu'elle était, cette chose?

Era o umbrelă roz, frate.

Deschisă şi complet intactă, aşa fără stăpân cum era, făcând în ciudă umbrelelor care pe timp de furtună rămân în spiţele goale în mâna pietonului ud. Ţopăia pe carosabil. Era şi semafor verde pentru maşini. Ca să vezi nesimţire din partea 'mneaei.
Dar stai! Avea stăpân. De fapt stăpână - sexul posesorului l-aş fi ghicit doar văzând culoarea umbrelei. O femeie debusolată care fugea pe linia dintre sens şi contrasens...în zig-zag, după umbrelă, târând după ea un troller din ăla mic de pânză în care vezi de obicei cum înghesuie băbuţele ceapă şi cartofi când vin de la piaţă. Doar că ea n-avea cartofi şi ceapă, din troller ieşea un fel de panglică/eşarfă/whatever - aţi ghicit, tot roz -, fluturând bezmetică în urma femeii fără busolă. Tot ansamblul ghidat de umbrela roz intactă şi delimitat de două şiruri ondulate de maşini.

Pe cuvântul meu, am râs 5 minute de am şi uitat să traversez. Şi da, mă, da, asta de invidie că eu n-am umbrelă roz. De fapt n-aveam deloc. Dar asta e altă poveste, tristă şi cu hapciu-uri.


3. Acum sincer: două unghii sus, cei care au constatat că e a doua lună din an care prezintă data fatidică de vineri 13! Da, da, urmează să-ţi împui capul cu prostii :P

Soarta crudă şi încorsetată de crize economice ne-a arătat cu degetul o zi din an în care ne-a ursit să fim urmăriţi de ghinion: vineri, 13 februarie 2009.
A, ai ratat-o? Cum? Ai dormit toată ziua?Ai purtat o amuletă? Ţi-ai alungat pisica? Ai puţit a usturoi şi-ai avut încheieturile legate cu aţe roşii? No-i nemiiiiic! Mai ai o şansă!

Poftiţi la ghinion vineri, 13 martie 2009!

Fun facts about this freaky Friday:

- Ziua de vineri 13 este considerată fatidică de europeni, şi dintre ei, mai ales, de către anglo-saxoni.
- Cea de‑a treisprezecea zi din lună, etajul 13, numărul 13, 13 monede într‑o geantă sînt considerate aducătoare de ghinion. Într‑un cuvînt, orice conţine acest număr este catalogat drept purtător de ghinion.
- În Rusia, numărul 13 este cunoscut ca fiind al diavolului. De unde vine această teamă şi de ce sunt unii care nu cred în magia numărului? Frica nemotivată de numărul 13 se numeşte triskaidekafobie. Termenul provine din Grecia Antică (tris = trei, kai = şi, deka = zece), însă în acea perioadă nu exista frica de acest număr.
- Oamenii obişnuiau să asocieze numărul 12 cu perfecţiunea şi cu desăvîrşirea. Există 12 zei din Olimp, 12 semne zodiacale, 12 luni într‑un an şi 12 apostoli biblici. Adăugîndu‑se orice număr la numărul "sfînt" se crede că se provoacă nesiguranţă şi imprevizibilitate. Iuda a fost cel de‑al treisprezecelea invitat la Cina cea de Taină, fiind considerat aducător de ghinion.
-
Scriitori din diferite ţări ale lumii, cum ar fi Wilkie Collins, Dostoievski, Henrik Ibsen, Lev Tolstoi, Jules Verne şi Oscar Wilde, au menţionat numărul cu ghinion în operele lor. Este foarte interesant să vezi cum societatea, care a evoluat de-a lungul timpului, a moştenit superstiţiile fără să se întrebe de ce sau de unde au apărut.
- Ca un exemplu, locuitorii Statelor Unite au dezvoltat chiar o fobie în ceea ce priveşte cifra 13. În majoritatea hotelurilor de acolo nu vei găsi apartamentul 13, iar zgârie-norii nu au etajul 13.
- Să nu inviţi niciodată 13 oameni la masă sau să nu te aşezi niciodată cu 13 oameni la masă. Această superstiţie este strâns legată de numărul persoanelor de la Cina Cea de Taină;
- Dacă 13 este vinerea sau marţea, cu siguranţă se va întâmplă ceva rău în ziua respectivă, iar dacă mai este şi vineri, 13 martie, chiar e de rău; (n.a. - no shit?!)
- În cărţile de tarot, cartea cu numărul 13 semnifică Moartea;
- Se spune că dacă într-o cameră sunt 13 oameni, cel care sta în dreptul oglinzii sigur va muri;

- Nu începe să construieşti nimic într-o zi de 13;
- Dacă numele tău este format din 13 litere, o să ai ghinion toată viaţa;
- Se crede că Tainicul este cea de-a 13-a zodie dintr-un zodiac cu 13 semne. Acesta este asociat cu femeile, abilităţile psihice sau planurile pe care şi le face cineva;

- Sunt persoane care au stat într-o casă cu numărul 13, au cerut să le fie schimbat în 12B.

Sursa: www.realitateax.ro


That's it, folks. No happy end today. Go to sleep. And dream blue fluffy hanged bears.
[Citeşte mai mult...]

duminică, 1 martie 2009

sâmbătă, 7 februarie 2009

Super tare!

3 Comentarii
Heyya folks!

Ja ja....încă o postare plictisitoare de la o zuză fără idei. Pe bune. Pierdut idei. Ofer postare de calitate celui care-mi vine cu idei noi :D Dar să revin la ceea ce nu era ideea mea...

Găsit pe un forum o chestie. Mi s-a părut demenţială. Cre' că alţi net-addicts au mai văzut asta. Dacă faci parte din categorie, concentrează-te pe primul meu paragraf^.
Dacă nu, engioi!


Următorul desen a fost făcut de o puştoaică, prin primii ani de şcoală, cred. Tema de la şcoală suna aşa: "Ce vrei să te faci când vei fi mare?"
...Yea, I know....cu toţii am trecut prin asta (eu am vrut să mă fac, pe rând,
chimistă, pianistă, poliţistă... chirurg... câine... EPIC FAILS).

Dar să re-revenim.

Deci fata asta a desenat cam ce voia ea să se facă atunci când va fi mare:







.... *speechless* ....


So... you wanna be
a strippa', huh? Oh NO!



După ce i s-a notat lucrarea, copilul a dus-o acasă. În ziua următoare, fetiţa cu aspiraţii "ameţitoare" s-a întors la şcoală cu o notă scrisă pentru învăţătoarea ei:


"Stimată doamnă,

Mă simt datoare să clarific ceea ce a ilustrat copilul meu.
Aceea NU sunt eu dansând la bară într-un club de striptease!
Eu lucrez la un depozit de utilaje şi accesorii pentru deszăpezire şi curăţenie stradală. În urmă cu câteva zile, vorbeam cu soţul meu despre cât de mulţi bani am făcut în urma furtunii de zăpadă pe care probabil vi-o amintiţi şi Dv
s; fetiţa mea a auzit discuţia.

Femeia desenată sunt eu vânzând o lopată pentru zăpadă.


Cu stimă,

N.J."


:D :D :D

Dar dacă sunt pe-aici unii mai perver....*chîm!*....decepţionaţi, am găsit o don'şoară care îşi doreşte pe bune să devină stripă'....




...da' chiar! N-am mai silabisit demult o carte. Brb.
[Citeşte mai mult...]

marți, 20 ianuarie 2009

Sunt femeie şi-mi stă bine-aşa!

2 Comentarii
Câţi dintre voi îşi citesc mesajele din "Spam"? :) Poate nu mulţi. Eu mă încadrez în categoria oamenilor care se uită măcar pe subiectele lor, ca să se asigure că nu s-a pierdut niciun mail important printre ele.

Primesc acum câtva timp un mail în Inbox, de la o cunoştinţă. Subiect: "Hi!"

Corpul mailului:

"Want a bigger penis?"

(şi un link sub întrebare)

M-am lăsat în spătarul scaunului şi m-am oprit din râs după 30 de secunde. M-am prins că adresa cunoştinţei o fi fost preluată de vreun scammer care s-a găsit să mă întrebe, nonşalant, pe mine, dacă vreau o chestie mai mare. Dom'le, nici n-am şi nici nu vreau.


Problema e că eu conversez des cu cunoştinţa, şi nu pot să-i marchez adresa drept spam. Aşa că periodic primesc în Inbox întrebarea, sugestia, rugămintea: Hi, do you want .... ?

Pe bune, vrea cineva? :) Şi dacă da, cât de mare? :) :)


Sursa: DarkRoastedBlend.com
[Citeşte mai mult...]

vineri, 28 noiembrie 2008

Anunţ important pentru guitar fans

0 Comentarii
"Vând chitară electrică El Toro, setată foarte bine, cu actionul jos şi fără să falseze, corzi Fender noi, husă, strap-on, amplificator cu distorsie 15W, ideal pt începători. Preţ fix 350 lei"

Anunţul este al unui prieten, iar la preţ nu am pus eu niciun fel de capac :D
Cine este interesat, îl invit să îl contacteze la: un_grim [at] yahoo [dot] com

UPDATE (2 feb. '09):
Anunţul nu mai este valabil, chitara e deja în braţele cuiva. Anyways, ultima oară ştiam că tipu' are o tabletă grafică on sale. Verificaţi şi voi, adresa e a' de mai sus.

[Citeşte mai mult...]

Cine se pune cu Spirit?

2 Comentarii
Am pus link în titlul postării către un fan video care mi s-a părut reprezentativ - ATTENTION, SPOILERS!

Nu-l pot numi desenul animat al copilăriei mele, ci poate al copilăriei mele târzii - l-am văzut prima oară acum trei ani....şi de atunci încoace de încă 26 de ori.

Serios! Am martori! <- a se citi "persoane plictisite care nu aveau chef să facă nimic, cu atât mai puţin să se uite la un desen animat care să le răpească o oră şi jumătate din timpul în care ar fi stat liniştiţi degeaba, dar care au sfârşit prin a fi legaţi de canapea pentru a se uita cu mine la Spirit".

Pe această cale le zic martorilor să se răzbune comentând la postarea mea :D

Spirit e un mânzoc taaaaare simpatic care scoate nişte icnete sweet. El creşte armăsar după 5 minute de la începutul filmului, lider al hergheliei Cimarron pe care o păzeşte şi o apără. Curiozitatea îl împinge către primul său contact cu omul, "the two-legged", întâmplare care îl bagă într-o mulţime de belele care par că nu mai au sfârşit şi nici uşor de intuit nu sunt.

Altă chestie care mi-a plăcut la desen şi mi s-a părut o noutate în domeniu are fi că personajele...nu vorbesc! Ok, cu excepţia oamenilor, care oricum au puţine replici în film.

Caii nechează, ţipă, gem, icnesc, pufăie, sforăie, bocăne cu copitele ş.a.m.d., sincronizate şi animate cu atâta fineţe că, de fapt, chiar nu au nevoie de replici. Vorba producătorilor: Un film care are în centrul acţiunii un cal vorbitor, automat înclină, ca gen, spre comedie. Ce au făcut cu Spirit - Stallion of the Cimarron a fost ceva nou, un fel de pantomimă, au pus accent pe limbajul corpului şi comunicarea prin sunete. Mă rog, asta am reţinut de pe situl celor de la DreamWorks, secţiunea dedicată personajului despre care bat câmpii aici.

Altă bulină albă i-aş da pentru coloana sonoră, semnată de Hans Zimmer ("Gladiator", "Lion King", "Rainman", "Pearl Harbour") şi Bryan Adams, care nu are nevoie de nicio prezentare. Adams a compus versurile melodiilor de pe coloana sonoră special pentru film. Şi...da. Nechezatul cailor e real, înregistrat în grajduri :D

Practic, tot filmul a fost produs într-o manieră diferită faţă de alte creaţii de acest gen: cei din echipa de animaţie nu au creat personajele în funcţie de replicile din script (pentru că personajele nu vorbesc), ci au încercat să potrivească sunetele ecvine cu mutrele lor, pentru ca rezultatul să se apropie de realitate. Bryan Adams a compus melodiile după ce a văzut filmul (mut, probabil), pentru a le potrivit cât mai bine cu anumite momente-cheie din film.

Adăugând la ce am spus până acum mici detalii precum: Matt Damon este vocea povestitorului, de fapt al spiritului lui...Spirit; acţiunea este antrenantă şi imprevizibilă, ţinându-te cu sufletul la gură de la început până la sfârşit (...dar te eliberezi prin hohote puternice de râs la anumite secvenţe :D); peisajele sunt bine gândite, muncite, rezultatul fiind unul superb (pentru documentare, membrii crew-ului au bifat 8 obiective turistice precum parcurile naţionale Yellowstone, The Grand Canyon, National Bison Range, Glacier National Park ş.a. într-un tur de numai 4 zile!).........
........m-am pierdut în paranteze, ştiu..............
........cred că am reuşit cât de cât să conving măcar unul dintre voi să vadă cu mine Spirit fără să fie nevoie să-l leg de canapea :D:D:D
Şi dacă după atâtea detalii tot credeţi că v-am ruinat filmul, vă zic că am omis anumite chestii cu un scop: tot trebuie să-l vedeţi ca să le aflaţi :P
Chestii citite pt pseudo-recenzie:

...+ văzut filmul de 27 de ori :P

Enjoy!

P.S.-ul de care nu mă pot lipsi: poze cu adevăratul Spirit:










[Citeşte mai mult...]

joi, 27 noiembrie 2008

Ciudată zi!...

2 Comentarii
Mda...deşi e doar ora 12.30 P.M., eu afirm că pentru mine e o zi ciudată. Asta pentru că, de obicei, o zi se desfăşoară după cum începe...dacă am un start bun - se termină ok...dacă începe ciudat...poate, dacă aş depune un efort, aş sili-o să nu se termine tot "ciudat"...dar astăzi sunt pur şi simplu curioasă să văd cum vor decurge lucrurile.

M-am trezit greu, destul cât să întârzii considerabil la serviciu. Cu o pisică adormită pe cap. Pisica era Smoke şi era a mea; despre cap, nu garantez. Nici acum nu simt că ar fi al meu. Oricum...thanks, Smoke...dacă nu-ţi odihneai pe nasul meu lăbuţa aia umblată prin toate locurile posibile, probabil mai dormeam şi acum.
Mi-am dat comenzi de una singură să mă dezlipesc de pat şi să-mi împleticesc picioarele până în bucătărie ca să-mi prepar ceaiul. Tabietul meu de dimineaţă. Am băgat cana la microunde, am scos-o după 30 secunde... ca să o umplu totuşi cu apă. Am scos cana aburindă de la microunde, am pus zahăr, amestec...amestec...las la infuzat...merg să fac un duş. Încurc gelul de duş cu şamponul...dar cum nu fac duş cu ochelarii pe nas, merge scuza că le-am confundat? Ştiam că nu...
În cameră, fac eternul puzzle cu diferite piese vestimentare, îl asamblez pe mine şi revin în bucătărie după ceai...astăzi nimic nu are gust pentru mine. Am dat pe gât apa dulce fără aroma de soc şi lămâie cu care mă delectez înainte de a pleca, şi aşezând cana la loc pe masă, primesc şi explicaţia: uitasem să pun pliculeţul de ceai în cană. L-am aruncat înapoi în cutie lângă suratele pliculeţe şi am încercat să mă consolez cu ideea că mi-am ajutat glicemia să urce.
...Mă întreb acum dacă pasta de dinţi folosită dimineaţă a fost totuşi pastă de dinţi.
Îmi înfund căştile în urechi şi plec. Dimineaţa, totul mă stresează. Pisica blocului care se cere afară, îi deschid şi aştept bunăvoinţa ei de a-şi lua coada din cadrul uşii. Măturătoarea de pe trotuar. Semaforul roşu, valul de maşini din faţa mea, şi dincolo de val, tramvaiul din staţie care îşi închide uşile şi pleacă. Controlorii care se urcă fix cu o staţie înainte să cobor. Aglomeraţia de la metrou. Lupta aprigă pentru a fi mereu primul care intră în vagon, care e împins de ceilalţi şi caută apoi să fie tot primul la coborâre. Dobitocia primilor indivizi care urcă pe scările rulante şi le blochează, nelăsând loc pe partea stângă celor mai grăbiţi. Grupuleţele de tineri care merg tărăgănat pe trotuar, ţinându-se de mâini şi provocându-mă să-mi iau avânt şi să-i spulber ca la "Ţară, ţară, vrem ostaşi!"
La serviciu, nu am conexiune la internet. Remediez problema - nu-mi "merge" telefonul. Fixez şi aspectul ăsta. Nu-mi funcţionează capul! Tot nu-l simt al meu. Ca şi cum s-a întâmplat cine ştie ce minunăţie în timp ce dormeam şi s-a infiltrat o altă persoană în corpul meu. Una aiurită. Corpul însă e tot al meu - am probat iarăşi perechea nouă de pantaloni dimineaţă şi tot nu intru în ei...
Şi toate astea întâmplate până la 12.30 P.M. Stau şi cuget dacă să las lucrurile să mă mire în continuare, sau să iau măsuri ca:
a) să nu pun zahăr în supa de roşii de la prânz.
b) să nu-mi arunc cana la gunoi, cum era să o fac mai înainte, crezând că e pahar de unică folosinţă.
c) să nu bag cartela de metrou în bancomat.
c') să nu folosesc cardul pe post de cartelă de metrou.
d) să nu adorm în tramvai şi să mă trezesc pe la Gara Progresul.
e) să desfac conserva de Whiskas înainte să i-o dau pisicii.
e') să găsesc o modalitate de a calma pisica frustrată în caz că se întâmplă punctul e).

Plec. Mă duc să-mi fac un ceai. Mi-am luat lista cu instrucţiuni pentru ca rezultatul să fie chiar ceai.
[Citeşte mai mult...]

vineri, 3 octombrie 2008

Baby Smoke!

4 Comentarii





...sau pui de fum. Mâţa, da. Pe vremea când avea cei mai drăguţi ochi albaştri (ah, după el.... am uitat să precizez :D) [Citeşte mai mult...]

marți, 30 septembrie 2008

Updating my life

6 Comentarii
Phiiiiii...de când n-am mai scris! Dar azi sunt happy, aşa că de scris tot scriu ceva... Revelaţiile de genul ăsteia nu le trăiesc doar atunci când sunt fericită, dar în ultimele 5 minute mi-am făcut un review mental al ultimelor săptămâni, şi sunt pe plus (mai puţin cu banii, dar să gândim pozitiv: am pus un bilet la loto :D).

În ordine non-cronologică...adică în nici o ordine:

1. Am mâţă. Majoritatea prietenilor mei cunosc acest lucru fie din statusul pe care îl am pe Messenger, fie din avatar, fie din poza de pe desktop de la serviciu sau din harta pe care Smoke mi-a trasat-o, grijulie, cu gheruţele, pe mâini. Da, Smoke. Divergenţele de opinie care au loc zilnic între mine şi colega mea nu au încetat, recent pomenita vrând să o trec în certificat sub numele de... Smoc! *sigh*
Pentru că e gri.
Pentru că e ca fumul (când ţi se pare că o simţi, dispare).
Pentru că e ca fumul de ţigară ("trage" la cine simte că n-o înghite).
Pentru că te sufocă.
Pentru că înţeapă.
Smoke. Un mic dezastru. Mai jos, poze ale incriminatei, vechi de 5 minute.



Hello from the shelter!



Crouching




Battle ears



I are good kitten .....



........ disappearing.


2. Se duse cu bine alt eveniment marca Mediafax. Sper la feedback bun şi la picioare dezumflate peste noapte ca să pot menţine poziţia bipedă şi în zilele ce vor urma.


Foto: Sorin Florea - Mediafax


3. Am fost weekendul trecut la Sinaia, mi-am făcut un amic american în tren, mama era să facă infarct când mi-a urlat telefonul noaptea "Ain't talking 'bout love", am alunecat pe scări în Peştera Ialomiţei - situaţie gen: treapta asta pare udădădădădădădădădădădădădă-zduf! şi mi-am decorat pantalonii cu noroi. Am fost la concert Cargo şi am dârdâit pe ritm (update to my health: still got a flu). Şi am făcut multe poze.









[Citeşte mai mult...]