Anunţ important pentru guitar fans

"Vând chitară electrică El Toro, setată foarte bine, cu actionul jos şi fără să falseze, corzi Fender noi, husă, strap-on, amplificator cu distorsie 15W, ideal pt începători. Preţ fix 350 lei"

Anunţul este al unui prieten, iar la preţ nu am pus eu niciun fel de capac :D
Cine este interesat, îl invit să îl contacteze la: un_grim [at] yahoo [dot] com

UPDATE (2 feb. '09):
Anunţul nu mai este valabil, chitara e deja în braţele cuiva. Anyways, ultima oară ştiam că tipu' are o tabletă grafică on sale. Verificaţi şi voi, adresa e a' de mai sus.
[Citeşte mai mult...]

Cine se pune cu Spirit?

Am pus link în titlul postării către un fan video care mi s-a părut reprezentativ - ATTENTION, SPOILERS!

Nu-l pot numi desenul animat al copilăriei mele, ci poate al copilăriei mele târzii - l-am văzut prima oară acum trei ani....şi de atunci încoace de încă 26 de ori.

Serios! Am martori! <- a se citi "persoane plictisite care nu aveau chef să facă nimic, cu atât mai puţin să se uite la un desen animat care să le răpească o oră şi jumătate din timpul în care ar fi stat liniştiţi degeaba, dar care au sfârşit prin a fi legaţi de canapea pentru a se uita cu mine la Spirit".

Pe această cale le zic martorilor să se răzbune comentând la postarea mea :D

Spirit e un mânzoc taaaaare simpatic care scoate nişte icnete sweet. El creşte armăsar după 5 minute de la începutul filmului, lider al hergheliei Cimarron pe care o păzeşte şi o apără. Curiozitatea îl împinge către primul său contact cu omul, "the two-legged", întâmplare care îl bagă într-o mulţime de belele care par că nu mai au sfârşit şi nici uşor de intuit nu sunt.

Altă chestie care mi-a plăcut la desen şi mi s-a părut o noutate în domeniu are fi că personajele...nu vorbesc! Ok, cu excepţia oamenilor, care oricum au puţine replici în film.

Caii nechează, ţipă, gem, icnesc, pufăie, sforăie, bocăne cu copitele ş.a.m.d., sincronizate şi animate cu atâta fineţe că, de fapt, chiar nu au nevoie de replici. Vorba producătorilor: Un film care are în centrul acţiunii un cal vorbitor, automat înclină, ca gen, spre comedie. Ce au făcut cu Spirit - Stallion of the Cimarron a fost ceva nou, un fel de pantomimă, au pus accent pe limbajul corpului şi comunicarea prin sunete. Mă rog, asta am reţinut de pe situl celor de la DreamWorks, secţiunea dedicată personajului despre care bat câmpii aici.

Altă bulină albă i-aş da pentru coloana sonoră, semnată de Hans Zimmer ("Gladiator", "Lion King", "Rainman", "Pearl Harbour") şi Bryan Adams, care nu are nevoie de nicio prezentare. Adams a compus versurile melodiilor de pe coloana sonoră special pentru film. Şi...da. Nechezatul cailor e real, înregistrat în grajduri :D

Practic, tot filmul a fost produs într-o manieră diferită faţă de alte creaţii de acest gen: cei din echipa de animaţie nu au creat personajele în funcţie de replicile din script (pentru că personajele nu vorbesc), ci au încercat să potrivească sunetele ecvine cu mutrele lor, pentru ca rezultatul să se apropie de realitate. Bryan Adams a compus melodiile după ce a văzut filmul (mut, probabil), pentru a le potrivit cât mai bine cu anumite momente-cheie din film.

Adăugând la ce am spus până acum mici detalii precum: Matt Damon este vocea povestitorului, de fapt al spiritului lui...Spirit; acţiunea este antrenantă şi imprevizibilă, ţinându-te cu sufletul la gură de la început până la sfârşit (...dar te eliberezi prin hohote puternice de râs la anumite secvenţe :D); peisajele sunt bine gândite, muncite, rezultatul fiind unul superb (pentru documentare, membrii crew-ului au bifat 8 obiective turistice precum parcurile naţionale Yellowstone, The Grand Canyon, National Bison Range, Glacier National Park ş.a. într-un tur de numai 4 zile!).........

........m-am pierdut în paranteze, ştiu..............

........cred că am reuşit cât de cât să conving măcar unul dintre voi să vadă cu mine Spirit fără să fie nevoie să-l leg de canapea :D:D:D

Şi dacă după atâtea detalii tot credeţi că v-am ruinat filmul, vă zic că am omis anumite chestii cu un scop: tot trebuie să-l vedeţi ca să le aflaţi :P

Chestii citite pt pseudo-recenzie:

http://www.dreamworks.com/spirit/

http://www.imdb.com/title/tt0166813/

...+ văzut filmul de 27 de ori :P

Enjoy!

P.S.-ul de care nu mă pot lipsi: poze cu adevăratul Spirit:

[Citeşte mai mult...]

Ciudată zi!...

Mda...deşi e doar ora 12.30 P.M., eu afirm că pentru mine e o zi ciudată. Asta pentru că, de obicei, o zi se desfăşoară după cum începe...dacă am un start bun - se termină ok...dacă începe ciudat...poate, dacă aş depune un efort, aş sili-o să nu se termine tot "ciudat"...dar astăzi sunt pur şi simplu curioasă să văd cum vor decurge lucrurile.

M-am trezit greu, destul cât să întârzii considerabil la serviciu. Cu o pisică adormită pe cap. Pisica era Smoke şi era a mea; despre cap, nu garantez. Nici acum nu simt că ar fi al meu. Oricum...thanks, Smoke...dacă nu-ţi odihneai pe nasul meu lăbuţa aia umblată prin toate locurile posibile, probabil mai dormeam şi acum.
Mi-am dat comenzi de una singură să mă dezlipesc de pat şi să-mi împleticesc picioarele până în bucătărie ca să-mi prepar ceaiul. Tabietul meu de dimineaţă. Am băgat cana la microunde, am scos-o după 30 secunde... ca să o umplu totuşi cu apă. Am scos cana aburindă de la microunde, am pus zahăr, amestec...amestec...las la infuzat...merg să fac un duş. Încurc gelul de duş cu şamponul...dar cum nu fac duş cu ochelarii pe nas, merge scuza că le-am confundat? Ştiam că nu...
În cameră, fac eternul puzzle cu diferite piese vestimentare, îl asamblez pe mine şi revin în bucătărie după ceai...astăzi nimic nu are gust pentru mine. Am dat pe gât apa dulce fără aroma de soc şi lămâie cu care mă delectez înainte de a pleca, şi aşezând cana la loc pe masă, primesc şi explicaţia: uitasem să pun pliculeţul de ceai în cană. L-am aruncat înapoi în cutie lângă suratele pliculeţe şi am încercat să mă consolez cu ideea că mi-am ajutat glicemia să urce.
...Mă întreb acum dacă pasta de dinţi folosită dimineaţă a fost totuşi pastă de dinţi.
Îmi înfund căştile în urechi şi plec. Dimineaţa, totul mă stresează. Pisica blocului care se cere afară, îi deschid şi aştept bunăvoinţa ei de a-şi lua coada din cadrul uşii. Măturătoarea de pe trotuar. Semaforul roşu, valul de maşini din faţa mea, şi dincolo de val, tramvaiul din staţie care îşi închide uşile şi pleacă. Controlorii care se urcă fix cu o staţie înainte să cobor. Aglomeraţia de la metrou. Lupta aprigă pentru a fi mereu primul care intră în vagon, care e împins de ceilalţi şi caută apoi să fie tot primul la coborâre. Dobitocia primilor indivizi care urcă pe scările rulante şi le blochează, nelăsând loc pe partea stângă celor mai grăbiţi. Grupuleţele de tineri care merg tărăgănat pe trotuar, ţinându-se de mâini şi provocându-mă să-mi iau avânt şi să-i spulber ca la "Ţară, ţară, vrem ostaşi!"
La serviciu, nu am conexiune la internet. Remediez problema - nu-mi "merge" telefonul. Fixez şi aspectul ăsta. Nu-mi funcţionează capul! Tot nu-l simt al meu. Ca şi cum s-a întâmplat cine ştie ce minunăţie în timp ce dormeam şi s-a infiltrat o altă persoană în corpul meu. Una aiurită. Corpul însă e tot al meu - am probat iarăşi perechea nouă de pantaloni dimineaţă şi tot nu intru în ei...
Şi toate astea întâmplate până la 12.30 P.M. Stau şi cuget dacă să las lucrurile să mă mire în continuare, sau să iau măsuri ca:
a) să nu pun zahăr în supa de roşii de la prânz.
b) să nu-mi arunc cana la gunoi, cum era să o fac mai înainte, crezând că e pahar de unică folosinţă.
c) să nu bag cartela de metrou în bancomat.
c') să nu folosesc cardul pe post de cartelă de metrou.
d) să nu adorm în tramvai şi să mă trezesc pe la Gara Progresul.
e) să desfac conserva de Whiskas înainte să i-o dau pisicii.
e') să găsesc o modalitate de a calma pisica frustrată în caz că se întâmplă punctul e).

Plec. Mă duc să-mi fac un ceai. Mi-am luat lista cu instrucţiuni pentru ca rezultatul să fie chiar ceai. [Citeşte mai mult...]