vineri, 28 noiembrie 2008

Cine se pune cu Spirit?

Am pus link în titlul postării către un fan video care mi s-a părut reprezentativ - ATTENTION, SPOILERS!

Nu-l pot numi desenul animat al copilăriei mele, ci poate al copilăriei mele târzii - l-am văzut prima oară acum trei ani....şi de atunci încoace de încă 26 de ori.

Serios! Am martori! <- a se citi "persoane plictisite care nu aveau chef să facă nimic, cu atât mai puţin să se uite la un desen animat care să le răpească o oră şi jumătate din timpul în care ar fi stat liniştiţi degeaba, dar care au sfârşit prin a fi legaţi de canapea pentru a se uita cu mine la Spirit".

Pe această cale le zic martorilor să se răzbune comentând la postarea mea :D

Spirit e un mânzoc taaaaare simpatic care scoate nişte icnete sweet. El creşte armăsar după 5 minute de la începutul filmului, lider al hergheliei Cimarron pe care o păzeşte şi o apără. Curiozitatea îl împinge către primul său contact cu omul, "the two-legged", întâmplare care îl bagă într-o mulţime de belele care par că nu mai au sfârşit şi nici uşor de intuit nu sunt.

Altă chestie care mi-a plăcut la desen şi mi s-a părut o noutate în domeniu are fi că personajele...nu vorbesc! Ok, cu excepţia oamenilor, care oricum au puţine replici în film.

Caii nechează, ţipă, gem, icnesc, pufăie, sforăie, bocăne cu copitele ş.a.m.d., sincronizate şi animate cu atâta fineţe că, de fapt, chiar nu au nevoie de replici. Vorba producătorilor: Un film care are în centrul acţiunii un cal vorbitor, automat înclină, ca gen, spre comedie. Ce au făcut cu Spirit - Stallion of the Cimarron a fost ceva nou, un fel de pantomimă, au pus accent pe limbajul corpului şi comunicarea prin sunete. Mă rog, asta am reţinut de pe situl celor de la DreamWorks, secţiunea dedicată personajului despre care bat câmpii aici.

Altă bulină albă i-aş da pentru coloana sonoră, semnată de Hans Zimmer ("Gladiator", "Lion King", "Rainman", "Pearl Harbour") şi Bryan Adams, care nu are nevoie de nicio prezentare. Adams a compus versurile melodiilor de pe coloana sonoră special pentru film. Şi...da. Nechezatul cailor e real, înregistrat în grajduri :D

Practic, tot filmul a fost produs într-o manieră diferită faţă de alte creaţii de acest gen: cei din echipa de animaţie nu au creat personajele în funcţie de replicile din script (pentru că personajele nu vorbesc), ci au încercat să potrivească sunetele ecvine cu mutrele lor, pentru ca rezultatul să se apropie de realitate. Bryan Adams a compus melodiile după ce a văzut filmul (mut, probabil), pentru a le potrivit cât mai bine cu anumite momente-cheie din film.

Adăugând la ce am spus până acum mici detalii precum: Matt Damon este vocea povestitorului, de fapt al spiritului lui...Spirit; acţiunea este antrenantă şi imprevizibilă, ţinându-te cu sufletul la gură de la început până la sfârşit (...dar te eliberezi prin hohote puternice de râs la anumite secvenţe :D); peisajele sunt bine gândite, muncite, rezultatul fiind unul superb (pentru documentare, membrii crew-ului au bifat 8 obiective turistice precum parcurile naţionale Yellowstone, The Grand Canyon, National Bison Range, Glacier National Park ş.a. într-un tur de numai 4 zile!).........
........m-am pierdut în paranteze, ştiu..............
........cred că am reuşit cât de cât să conving măcar unul dintre voi să vadă cu mine Spirit fără să fie nevoie să-l leg de canapea :D:D:D
Şi dacă după atâtea detalii tot credeţi că v-am ruinat filmul, vă zic că am omis anumite chestii cu un scop: tot trebuie să-l vedeţi ca să le aflaţi :P
Chestii citite pt pseudo-recenzie:

...+ văzut filmul de 27 de ori :P

Enjoy!

P.S.-ul de care nu mă pot lipsi: poze cu adevăratul Spirit:










2 comentarii:

  1. It's good to have you back ! Am fost atat de placut suprinsa sa vaz o noua postare atat de recent dupa ultima :)
    Cred ca acest blog ar fi trebuit sa inceapa cu aceasta povestire, nu crezi ?
    Daca nu m-ai fi convins la o cafea sa vad Spirit (mi-ai adus si DVD-ul), si as fi citit blogul cu o asa cronica nu l-as fi ratat. Oricum nu l-am ratat :)
    E un film de care nu au auzit prea multi, si chiar e pacat.
    Cei ce iti vor citi blogul, deja nu mai au nicio scuza :)

    ps. astept povestea bretonului !

    S.M.

    RăspundețiȘtergere
  2. S.M.:
    Partea 1:
    A fost odată un breton! :)
    Partea a2a: Bretonul s-a îndrăgostit de nişte plete blonde, dar pletele blonde au fost tunse într-o frumoasă zi de vară şi aşa bretonul a suferit prima decepţie din dragoste.
    Partea a 3a: Bretonul a trăit fericit până la adânci bătrâneţi :D


    Glumesc. Voi scrie şi despre bretonul meu :D:D

    RăspundețiȘtergere