marți, 26 august 2008

Din categoria "Dă mai departe"

0 Comentarii
Am primit o povestioară cu tâlc. De regulă nu "dau mai departe", dar asta mi s-a părut suficient de interesantă ca să o public aici. E şi ăsta un fel de a da mai departe, dar doar celui dispus să citească. Şi nu ocup căsuţa de e-mail a nimănui.

Tu alegi... Microsoft sau căpşuni!



Şomerul se prezintă la firma Microsoft pentru a ocupa un post de curăţător de WC-uri.

Directorul de departament îl cheamă la un interviu . La final spune:
- Sunteţi angajat, vă rog să-mi daţi adresa de e-mail (Ex. orice@domeniu.com ), ca să vă trimitem contractul de muncă.

Şomerul cu jenă în glas recunoaşte, că nu are nici calculator acasă, dară-mi-te adresă de e-mail.

Directorul îi răspunde:
- Dacă n-ai adresă de e-mail, atunci virtual dumneata nu exişti. Dacă nu exişti, nu poţi lucra la noi.

Omul pleacă amărât . Cu ultimii 10 dolari cumpără 1 kg de căpşuni , şi merge să vândă cu porţia din uşă în uşă. În 2 ore recuperează investiţia, are un profit de 40 de dolari , şi repetă figura de încă 3 ori în acea zi.

Îşi dă seama că afacerea nici nu este aşa de rea, a doua zi se scoală mai devreme şi cumpără căpşuni de de 4 ori.

La puţin timp îşi cumpără un scuter , apoi o camionetă , în final îşi face o firmă serioasă .

Peste 5 ani deja este proprietarul celui mai mare depozit de alimente din SUA .

Începe să fie preocupat de viitor , şi vrea să încheie o asigurare cu rentă viageră (reprezinta o suma de bani pe care o pot primi persoanele detinatoare de teren agricol pe care-l vand sau arendeaza). Găseşte oferte atractive, discută cu agentul de asigurări, care în finalul discuţiei îi cere adresa de e-mail.

- Din păcate eu nu am adresă de e-mail!

- E incredibil! – se miră agentul. – Aţi construit un asemenea imperiu în 5 ani şi nu aveţi adresă de e-mail... Acum închipuiţi-vă ce-ar fi fost dacă aveaţi!...

La care omul: Aş curăţa WC-urile la Microsoft!

Prima concluzie: Se poate trăi şi fără internet!
A doua concluzie: Dacă n-ai calculator şi munceşti mult, poţi fi şi tu milionar !
A treia concluzie: Acestă poveste ai primit-o şi tu prin e-mail! Deci, eşti mai aproape de curăţatul WC-urilor decât de milioane!


P.S. Nu-mi da replay la acest e-mail, am plecat să cumpăr căpşuni!...




Ouch!.... [Citeşte mai mult...]

Excursie foto Slanic Prahova, 30 august 2008!

2 Comentarii
Sună delicios, nu e aşa?
De dimineaţă am primit un e-mail de la domnul Andrei Bîrsan care sună cam aşa:

"Sambata 30 august 2008 va invit in excursie foto la Slanic Prahova

Traseu:
Bucuresti - Valenii de Munte - Slanic Prahova. Traseul se poate imbunatati de catre oricine cunoaste zona.

Intalnirea la ora 6, sau alta ora care o stabilim impreuna
Loc de intalnire statia de metrou Piata Unirii in fata magazinului Unirea sau in fata la Irish pub (o sa stabilim mai exact).

Trebuie sa vedem cine vine cu masina.
Or sa fie cam 300 km dus-intors asta inseamna sub 30 lei/persoana daca mergem 4 in masina
Intrarea in mina costa 12 lei

Cine vrea sa mearga sa-mi spuna ca sa centralizam locurile din masina."

Cine mai mergeeeee? :D
Pentru cei care nu ştiu încă, excursiile foto organizate de Asociaţia "Bucureştiul meu drag!" aşteaptă mereu, cu drag, noi membri. Singura condiţie: pasiunea pentru fotografie dar şi pentru orice lucruşor frumos. Nu se cere experienţă sau cameră digitală profesională, se poate veni cu orice echipament şi cu un zâmbet lipit de mutră şi de suflet! :)
Alte detalii şi excursii trecute, pe www.orasul.ro

(P.S. se anunţă o săptămână grea pentru mini, dar am inima plină de optimism. Şi trebuie să închei săptămâna cu o mică desfătare, nu? Aşa că... la Slănic cu mine! :) )


Asociaţia "Bucureştiul meu Drag"
Preşedinte: Andrei Bîrsan
www.orasul.ro [Citeşte mai mult...]

joi, 7 august 2008

A murit o floare

2 Comentarii
Butonatul s-ar putea să o trezească pe colega mea. Anyway... "este timpul să te trezeşti! este ora patru şi cincizeci şi două de minute!" - tocmai i-am citat alarma nesuferită, o voce ca a unei dispecere din Gara de Nord. Butonatul unei tastaturi pline cu firmituri e mai puţin iritant. In my honest opinion.
Nu am putut dormi. Căldura de afară nu mă lasă, tusea nu mă lasă. Mi-am golit deja sticluţa cu zahăr şi pătlagini stoarse. Efectul ei nu a fost de calmare a tusei, nici de halucinare cum am văzut într-un episod din Southpark, ci de menţinere a stării de trezie. Am rămas fără muniţie, of.
Noapte nedormită. Ochi obosiţi. Noapte...albă...
Ochi trişti.
Mi-e dor de el.
Întind o lăbuţă de picior, pe sub masă, spre rola de lemn, cu dinţi, în căutarea unui masaj artificial. Am amorţit. Mâinile sunt calde şi se lipesc the butoane (hate this feeling). Urechile mi se lipesc de boxe de unde curge un radio on-line, o muzică latino inadecvată stării mele de spirit. Caut o melodie, oricare, să schimb acel "besa me, besa me", n-am nimerit decât Reamonn - Supergirl.
Lipesc de calculator o etichetă de preţ uitată pe masă, mă lipesc de scaun şi privesc la becul stins. Mi-e dor de el. "...but supergirls don't cry!"
Pfff.. mi s-a uscat şi floarea. Am udat-o ca la carte, am luminat-o, i-am schimbat ghiveciul, am şters-o de praf...eh, probabil nu s-o fi împăcat cu muzica mea. Fie florilor nu le prea plac roacele pe care le ascult, fie data viitoare îmi cumpăr o floare pletoasă.
Afară pare dimineaţă, mă duc să-mi scutur colega de somn şi să-l presar pe mine. Mâine (...mâine? după ce mă trezesc mai bine zis) mă duc să-mi cumpăr iar de la farmacie sticluţe cu pătlagini anti-tuse. Şi să-mi înmormântez fosta floare la ghena de gunoi.
Mi-e dor de el. Poate şi florii i-a fost.
[Citeşte mai mult...]

luni, 4 august 2008

O seară de vară în Parcul Carol

2 Comentarii


În urma unor varii veşti mai puţin plăcute şi a unei după-amieze râncede, petrecută cu Cristina prin bucătărie mai mult, m-am luat singură de urechi şi m-am trimis la plimbare, în compania celei de mai sus. Cu un aparat în dotare, per pedes până în Parcul Carol. Noaptea. Fără trepied. Multe eşecuri, de ce să nu recunosc. Am păstrat câteva, pe care le vărs aici. No retouching. Pentru că nu am chef sau timp.
To do list:
De azi am să ies mult să mă plimb. Vreau să respir între copaci, vreau să respir miros de mâl venit de la lacul din parc. Vreau să îmi închipui că sunt acasă, la marginea unei păduri adevărate, lângă un râu adevărat pe malul căruia am ascultat Nightwish - Sleeping sun.
De mâine mă apuc de jogging.
De luni îmi cumpăr pedometru, ca să ştiu cât jogging fac şi să mă motiveze să fac mai mult.
De azi în câteva săptămâni îmi iau concediu. Şi atunci am să ajung acasă. Am să alerg până acasă. Nu degeaba mă voi fi antrenat câteva săptămâni la jogging.
De azi, am să râd mai mult. De ieri, am iubit mai mult. Nu am nevoie de antrenament pentru a păstra sentimentul ăsta.
De azi, ies la fotografiat. Fără rateuri ca aseară.

Instantaneu:




Parcul, seara:



Parcul şi o umbră (eu):


Diverse eu:





Şi uitându-mă la voi fix ca o figură de plastilină, îmi iau la revedere. Doar azi.
[Citeşte mai mult...]

vineri, 1 august 2008

1 Comentarii
Poate cel mai bun mash-up pe care l-am auzit vreodată:
Destiny's Child- Say my name VS. Bronski Beat - Smalltown boy


video [Citeşte mai mult...]