vineri, 28 noiembrie 2008

Anunţ important pentru guitar fans

0 Comentarii
"Vând chitară electrică El Toro, setată foarte bine, cu actionul jos şi fără să falseze, corzi Fender noi, husă, strap-on, amplificator cu distorsie 15W, ideal pt începători. Preţ fix 350 lei"

Anunţul este al unui prieten, iar la preţ nu am pus eu niciun fel de capac :D
Cine este interesat, îl invit să îl contacteze la: un_grim [at] yahoo [dot] com

UPDATE (2 feb. '09):
Anunţul nu mai este valabil, chitara e deja în braţele cuiva. Anyways, ultima oară ştiam că tipu' are o tabletă grafică on sale. Verificaţi şi voi, adresa e a' de mai sus.

[Citeşte mai mult...]

Cine se pune cu Spirit?

2 Comentarii
Am pus link în titlul postării către un fan video care mi s-a părut reprezentativ - ATTENTION, SPOILERS!

Nu-l pot numi desenul animat al copilăriei mele, ci poate al copilăriei mele târzii - l-am văzut prima oară acum trei ani....şi de atunci încoace de încă 26 de ori.

Serios! Am martori! <- a se citi "persoane plictisite care nu aveau chef să facă nimic, cu atât mai puţin să se uite la un desen animat care să le răpească o oră şi jumătate din timpul în care ar fi stat liniştiţi degeaba, dar care au sfârşit prin a fi legaţi de canapea pentru a se uita cu mine la Spirit".

Pe această cale le zic martorilor să se răzbune comentând la postarea mea :D

Spirit e un mânzoc taaaaare simpatic care scoate nişte icnete sweet. El creşte armăsar după 5 minute de la începutul filmului, lider al hergheliei Cimarron pe care o păzeşte şi o apără. Curiozitatea îl împinge către primul său contact cu omul, "the two-legged", întâmplare care îl bagă într-o mulţime de belele care par că nu mai au sfârşit şi nici uşor de intuit nu sunt.

Altă chestie care mi-a plăcut la desen şi mi s-a părut o noutate în domeniu are fi că personajele...nu vorbesc! Ok, cu excepţia oamenilor, care oricum au puţine replici în film.

Caii nechează, ţipă, gem, icnesc, pufăie, sforăie, bocăne cu copitele ş.a.m.d., sincronizate şi animate cu atâta fineţe că, de fapt, chiar nu au nevoie de replici. Vorba producătorilor: Un film care are în centrul acţiunii un cal vorbitor, automat înclină, ca gen, spre comedie. Ce au făcut cu Spirit - Stallion of the Cimarron a fost ceva nou, un fel de pantomimă, au pus accent pe limbajul corpului şi comunicarea prin sunete. Mă rog, asta am reţinut de pe situl celor de la DreamWorks, secţiunea dedicată personajului despre care bat câmpii aici.

Altă bulină albă i-aş da pentru coloana sonoră, semnată de Hans Zimmer ("Gladiator", "Lion King", "Rainman", "Pearl Harbour") şi Bryan Adams, care nu are nevoie de nicio prezentare. Adams a compus versurile melodiilor de pe coloana sonoră special pentru film. Şi...da. Nechezatul cailor e real, înregistrat în grajduri :D

Practic, tot filmul a fost produs într-o manieră diferită faţă de alte creaţii de acest gen: cei din echipa de animaţie nu au creat personajele în funcţie de replicile din script (pentru că personajele nu vorbesc), ci au încercat să potrivească sunetele ecvine cu mutrele lor, pentru ca rezultatul să se apropie de realitate. Bryan Adams a compus melodiile după ce a văzut filmul (mut, probabil), pentru a le potrivit cât mai bine cu anumite momente-cheie din film.

Adăugând la ce am spus până acum mici detalii precum: Matt Damon este vocea povestitorului, de fapt al spiritului lui...Spirit; acţiunea este antrenantă şi imprevizibilă, ţinându-te cu sufletul la gură de la început până la sfârşit (...dar te eliberezi prin hohote puternice de râs la anumite secvenţe :D); peisajele sunt bine gândite, muncite, rezultatul fiind unul superb (pentru documentare, membrii crew-ului au bifat 8 obiective turistice precum parcurile naţionale Yellowstone, The Grand Canyon, National Bison Range, Glacier National Park ş.a. într-un tur de numai 4 zile!).........
........m-am pierdut în paranteze, ştiu..............
........cred că am reuşit cât de cât să conving măcar unul dintre voi să vadă cu mine Spirit fără să fie nevoie să-l leg de canapea :D:D:D
Şi dacă după atâtea detalii tot credeţi că v-am ruinat filmul, vă zic că am omis anumite chestii cu un scop: tot trebuie să-l vedeţi ca să le aflaţi :P
Chestii citite pt pseudo-recenzie:

...+ văzut filmul de 27 de ori :P

Enjoy!

P.S.-ul de care nu mă pot lipsi: poze cu adevăratul Spirit:










[Citeşte mai mult...]

joi, 27 noiembrie 2008

Ciudată zi!...

2 Comentarii
Mda...deşi e doar ora 12.30 P.M., eu afirm că pentru mine e o zi ciudată. Asta pentru că, de obicei, o zi se desfăşoară după cum începe...dacă am un start bun - se termină ok...dacă începe ciudat...poate, dacă aş depune un efort, aş sili-o să nu se termine tot "ciudat"...dar astăzi sunt pur şi simplu curioasă să văd cum vor decurge lucrurile.

M-am trezit greu, destul cât să întârzii considerabil la serviciu. Cu o pisică adormită pe cap. Pisica era Smoke şi era a mea; despre cap, nu garantez. Nici acum nu simt că ar fi al meu. Oricum...thanks, Smoke...dacă nu-ţi odihneai pe nasul meu lăbuţa aia umblată prin toate locurile posibile, probabil mai dormeam şi acum.
Mi-am dat comenzi de una singură să mă dezlipesc de pat şi să-mi împleticesc picioarele până în bucătărie ca să-mi prepar ceaiul. Tabietul meu de dimineaţă. Am băgat cana la microunde, am scos-o după 30 secunde... ca să o umplu totuşi cu apă. Am scos cana aburindă de la microunde, am pus zahăr, amestec...amestec...las la infuzat...merg să fac un duş. Încurc gelul de duş cu şamponul...dar cum nu fac duş cu ochelarii pe nas, merge scuza că le-am confundat? Ştiam că nu...
În cameră, fac eternul puzzle cu diferite piese vestimentare, îl asamblez pe mine şi revin în bucătărie după ceai...astăzi nimic nu are gust pentru mine. Am dat pe gât apa dulce fără aroma de soc şi lămâie cu care mă delectez înainte de a pleca, şi aşezând cana la loc pe masă, primesc şi explicaţia: uitasem să pun pliculeţul de ceai în cană. L-am aruncat înapoi în cutie lângă suratele pliculeţe şi am încercat să mă consolez cu ideea că mi-am ajutat glicemia să urce.
...Mă întreb acum dacă pasta de dinţi folosită dimineaţă a fost totuşi pastă de dinţi.
Îmi înfund căştile în urechi şi plec. Dimineaţa, totul mă stresează. Pisica blocului care se cere afară, îi deschid şi aştept bunăvoinţa ei de a-şi lua coada din cadrul uşii. Măturătoarea de pe trotuar. Semaforul roşu, valul de maşini din faţa mea, şi dincolo de val, tramvaiul din staţie care îşi închide uşile şi pleacă. Controlorii care se urcă fix cu o staţie înainte să cobor. Aglomeraţia de la metrou. Lupta aprigă pentru a fi mereu primul care intră în vagon, care e împins de ceilalţi şi caută apoi să fie tot primul la coborâre. Dobitocia primilor indivizi care urcă pe scările rulante şi le blochează, nelăsând loc pe partea stângă celor mai grăbiţi. Grupuleţele de tineri care merg tărăgănat pe trotuar, ţinându-se de mâini şi provocându-mă să-mi iau avânt şi să-i spulber ca la "Ţară, ţară, vrem ostaşi!"
La serviciu, nu am conexiune la internet. Remediez problema - nu-mi "merge" telefonul. Fixez şi aspectul ăsta. Nu-mi funcţionează capul! Tot nu-l simt al meu. Ca şi cum s-a întâmplat cine ştie ce minunăţie în timp ce dormeam şi s-a infiltrat o altă persoană în corpul meu. Una aiurită. Corpul însă e tot al meu - am probat iarăşi perechea nouă de pantaloni dimineaţă şi tot nu intru în ei...
Şi toate astea întâmplate până la 12.30 P.M. Stau şi cuget dacă să las lucrurile să mă mire în continuare, sau să iau măsuri ca:
a) să nu pun zahăr în supa de roşii de la prânz.
b) să nu-mi arunc cana la gunoi, cum era să o fac mai înainte, crezând că e pahar de unică folosinţă.
c) să nu bag cartela de metrou în bancomat.
c') să nu folosesc cardul pe post de cartelă de metrou.
d) să nu adorm în tramvai şi să mă trezesc pe la Gara Progresul.
e) să desfac conserva de Whiskas înainte să i-o dau pisicii.
e') să găsesc o modalitate de a calma pisica frustrată în caz că se întâmplă punctul e).

Plec. Mă duc să-mi fac un ceai. Mi-am luat lista cu instrucţiuni pentru ca rezultatul să fie chiar ceai.
[Citeşte mai mult...]

vineri, 3 octombrie 2008

Baby Smoke!

4 Comentarii





...sau pui de fum. Mâţa, da. Pe vremea când avea cei mai drăguţi ochi albaştri (ah, după el.... am uitat să precizez :D) [Citeşte mai mult...]

marți, 30 septembrie 2008

Updating my life

6 Comentarii
Phiiiiii...de când n-am mai scris! Dar azi sunt happy, aşa că de scris tot scriu ceva... Revelaţiile de genul ăsteia nu le trăiesc doar atunci când sunt fericită, dar în ultimele 5 minute mi-am făcut un review mental al ultimelor săptămâni, şi sunt pe plus (mai puţin cu banii, dar să gândim pozitiv: am pus un bilet la loto :D).

În ordine non-cronologică...adică în nici o ordine:

1. Am mâţă. Majoritatea prietenilor mei cunosc acest lucru fie din statusul pe care îl am pe Messenger, fie din avatar, fie din poza de pe desktop de la serviciu sau din harta pe care Smoke mi-a trasat-o, grijulie, cu gheruţele, pe mâini. Da, Smoke. Divergenţele de opinie care au loc zilnic între mine şi colega mea nu au încetat, recent pomenita vrând să o trec în certificat sub numele de... Smoc! *sigh*
Pentru că e gri.
Pentru că e ca fumul (când ţi se pare că o simţi, dispare).
Pentru că e ca fumul de ţigară ("trage" la cine simte că n-o înghite).
Pentru că te sufocă.
Pentru că înţeapă.
Smoke. Un mic dezastru. Mai jos, poze ale incriminatei, vechi de 5 minute.



Hello from the shelter!



Crouching




Battle ears



I are good kitten .....



........ disappearing.


2. Se duse cu bine alt eveniment marca Mediafax. Sper la feedback bun şi la picioare dezumflate peste noapte ca să pot menţine poziţia bipedă şi în zilele ce vor urma.


Foto: Sorin Florea - Mediafax


3. Am fost weekendul trecut la Sinaia, mi-am făcut un amic american în tren, mama era să facă infarct când mi-a urlat telefonul noaptea "Ain't talking 'bout love", am alunecat pe scări în Peştera Ialomiţei - situaţie gen: treapta asta pare udădădădădădădădădădădădădă-zduf! şi mi-am decorat pantalonii cu noroi. Am fost la concert Cargo şi am dârdâit pe ritm (update to my health: still got a flu). Şi am făcut multe poze.









[Citeşte mai mult...]

miercuri, 10 septembrie 2008

Ce vrăj(el)i am mai făcut eu sâmbătă

2 Comentarii
Impresii din excursia foto:
Am ciulit ochii, urechile şi (pe viitor poate şi) portofelul la noul Nikon D90, prezentat la începutul excursiei, am mai tras câte un cadru, mi-am dezmierdat sufletul cu un asfinţit între case pitice, am băut o bere rece în Regie, mi-am mai înmulţit cunoştinţele (atât ca noţiuni, cât şi ca persoane). A fost o zi faină!
Sper să ne înmulţim data viitoare. Detalii aici şi pe pagina asociaţiei.

















[Citeşte mai mult...]

Tu ce muzică asculţi? :)

1 Comentarii
Da, ştiu, e tot din categoria "Dă mai departe!". Dar e aici, Pentru că e dulce. Nu e indicat celor care nu iubesc mâţele. Sau muzica. Sau celor care nu lucrează ;))

LATER EDIT: Ştie totuşi cineva cum fac ca fişierele de tip *.gif să se...comporte ca atare, aici pe pagină? Adică să fie animate, as they were supposed to be... X-(







New employee





You are listening to Stevie Wonder(It's your first day at work and all is fine and great)



After 3 months...



You are listening to HOUSE music (because you are so busy that you're not sure if you're coming or going)
After 6 months...



You are listening to Heavy Metal (your days start at 08.00 and end at 20.00)


After 9 months...



You are listening to Hip Hop (You become fat due to stress and now you suffer from constipation)


After a year...



You are listening to GANGSTA RAP (Your eyes start to twitch, you forget what a 'good hair day' feels like as you fall out of bed and live on caffeine!!)


And finally, after a second year...



You are listening to Techno and have gone a bit... well... crazy!
[Citeşte mai mult...]

vineri, 5 septembrie 2008

Veniţi la pozărit!

0 Comentarii
Mă bucur pentru toţi care au ajuns data trecută la Slănic, eu n-am putut veni x-(
Asta e prima care se organizează spre seară, + un amănunt delicios pe care îl veţi afla la sfârşitul...postării :D

Detalii
Data - sâmbătă 06 septembrie 2008
Oră întâlnire - 16.30
Loc întâlnire - Afară, staţia de metrou Griviţa
Durata excursiei: 2,5- 3 ore

Traseu:
Calea Griviţei
Pasarelă traversare linii cale ferată
Calea Giuleşti
Podul Grant
Regie
Grozăveşti
O bere sau un suc la Sorlei sau Pui de urs

Participare
Gratis, poate participa oricine fără nici o obligaţie

Finalizare excursie
Postare lista participanţi, cu acordul lor
Postare fotografii pe sit

EXTRA! EXTRA! Read all about it! :)

În cadrul excursiei foto de sâmbătă 6 septembrie firma Skin, importator oficial Nikon în România, o să prezinte noul model Nikon D90 KIT 18-105 VR, aparat ce poate să fie testat de orice participant la excursie.


Eu mă bag :D de data asta...for sure!
Cine mai vine cu noi, să ne jucăm cu lumină?... [Citeşte mai mult...]

marți, 26 august 2008

Din categoria "Dă mai departe"

0 Comentarii
Am primit o povestioară cu tâlc. De regulă nu "dau mai departe", dar asta mi s-a părut suficient de interesantă ca să o public aici. E şi ăsta un fel de a da mai departe, dar doar celui dispus să citească. Şi nu ocup căsuţa de e-mail a nimănui.

Tu alegi... Microsoft sau căpşuni!



Şomerul se prezintă la firma Microsoft pentru a ocupa un post de curăţător de WC-uri.

Directorul de departament îl cheamă la un interviu . La final spune:
- Sunteţi angajat, vă rog să-mi daţi adresa de e-mail (Ex. orice@domeniu.com ), ca să vă trimitem contractul de muncă.

Şomerul cu jenă în glas recunoaşte, că nu are nici calculator acasă, dară-mi-te adresă de e-mail.

Directorul îi răspunde:
- Dacă n-ai adresă de e-mail, atunci virtual dumneata nu exişti. Dacă nu exişti, nu poţi lucra la noi.

Omul pleacă amărât . Cu ultimii 10 dolari cumpără 1 kg de căpşuni , şi merge să vândă cu porţia din uşă în uşă. În 2 ore recuperează investiţia, are un profit de 40 de dolari , şi repetă figura de încă 3 ori în acea zi.

Îşi dă seama că afacerea nici nu este aşa de rea, a doua zi se scoală mai devreme şi cumpără căpşuni de de 4 ori.

La puţin timp îşi cumpără un scuter , apoi o camionetă , în final îşi face o firmă serioasă .

Peste 5 ani deja este proprietarul celui mai mare depozit de alimente din SUA .

Începe să fie preocupat de viitor , şi vrea să încheie o asigurare cu rentă viageră (reprezinta o suma de bani pe care o pot primi persoanele detinatoare de teren agricol pe care-l vand sau arendeaza). Găseşte oferte atractive, discută cu agentul de asigurări, care în finalul discuţiei îi cere adresa de e-mail.

- Din păcate eu nu am adresă de e-mail!

- E incredibil! – se miră agentul. – Aţi construit un asemenea imperiu în 5 ani şi nu aveţi adresă de e-mail... Acum închipuiţi-vă ce-ar fi fost dacă aveaţi!...

La care omul: Aş curăţa WC-urile la Microsoft!

Prima concluzie: Se poate trăi şi fără internet!
A doua concluzie: Dacă n-ai calculator şi munceşti mult, poţi fi şi tu milionar !
A treia concluzie: Acestă poveste ai primit-o şi tu prin e-mail! Deci, eşti mai aproape de curăţatul WC-urilor decât de milioane!


P.S. Nu-mi da replay la acest e-mail, am plecat să cumpăr căpşuni!...




Ouch!.... [Citeşte mai mult...]

Excursie foto Slanic Prahova, 30 august 2008!

2 Comentarii
Sună delicios, nu e aşa?
De dimineaţă am primit un e-mail de la domnul Andrei Bîrsan care sună cam aşa:

"Sambata 30 august 2008 va invit in excursie foto la Slanic Prahova

Traseu:
Bucuresti - Valenii de Munte - Slanic Prahova. Traseul se poate imbunatati de catre oricine cunoaste zona.

Intalnirea la ora 6, sau alta ora care o stabilim impreuna
Loc de intalnire statia de metrou Piata Unirii in fata magazinului Unirea sau in fata la Irish pub (o sa stabilim mai exact).

Trebuie sa vedem cine vine cu masina.
Or sa fie cam 300 km dus-intors asta inseamna sub 30 lei/persoana daca mergem 4 in masina
Intrarea in mina costa 12 lei

Cine vrea sa mearga sa-mi spuna ca sa centralizam locurile din masina."

Cine mai mergeeeee? :D
Pentru cei care nu ştiu încă, excursiile foto organizate de Asociaţia "Bucureştiul meu drag!" aşteaptă mereu, cu drag, noi membri. Singura condiţie: pasiunea pentru fotografie dar şi pentru orice lucruşor frumos. Nu se cere experienţă sau cameră digitală profesională, se poate veni cu orice echipament şi cu un zâmbet lipit de mutră şi de suflet! :)
Alte detalii şi excursii trecute, pe www.orasul.ro

(P.S. se anunţă o săptămână grea pentru mini, dar am inima plină de optimism. Şi trebuie să închei săptămâna cu o mică desfătare, nu? Aşa că... la Slănic cu mine! :) )


Asociaţia "Bucureştiul meu Drag"
Preşedinte: Andrei Bîrsan
www.orasul.ro [Citeşte mai mult...]

joi, 7 august 2008

A murit o floare

2 Comentarii
Butonatul s-ar putea să o trezească pe colega mea. Anyway... "este timpul să te trezeşti! este ora patru şi cincizeci şi două de minute!" - tocmai i-am citat alarma nesuferită, o voce ca a unei dispecere din Gara de Nord. Butonatul unei tastaturi pline cu firmituri e mai puţin iritant. In my honest opinion.
Nu am putut dormi. Căldura de afară nu mă lasă, tusea nu mă lasă. Mi-am golit deja sticluţa cu zahăr şi pătlagini stoarse. Efectul ei nu a fost de calmare a tusei, nici de halucinare cum am văzut într-un episod din Southpark, ci de menţinere a stării de trezie. Am rămas fără muniţie, of.
Noapte nedormită. Ochi obosiţi. Noapte...albă...
Ochi trişti.
Mi-e dor de el.
Întind o lăbuţă de picior, pe sub masă, spre rola de lemn, cu dinţi, în căutarea unui masaj artificial. Am amorţit. Mâinile sunt calde şi se lipesc the butoane (hate this feeling). Urechile mi se lipesc de boxe de unde curge un radio on-line, o muzică latino inadecvată stării mele de spirit. Caut o melodie, oricare, să schimb acel "besa me, besa me", n-am nimerit decât Reamonn - Supergirl.
Lipesc de calculator o etichetă de preţ uitată pe masă, mă lipesc de scaun şi privesc la becul stins. Mi-e dor de el. "...but supergirls don't cry!"
Pfff.. mi s-a uscat şi floarea. Am udat-o ca la carte, am luminat-o, i-am schimbat ghiveciul, am şters-o de praf...eh, probabil nu s-o fi împăcat cu muzica mea. Fie florilor nu le prea plac roacele pe care le ascult, fie data viitoare îmi cumpăr o floare pletoasă.
Afară pare dimineaţă, mă duc să-mi scutur colega de somn şi să-l presar pe mine. Mâine (...mâine? după ce mă trezesc mai bine zis) mă duc să-mi cumpăr iar de la farmacie sticluţe cu pătlagini anti-tuse. Şi să-mi înmormântez fosta floare la ghena de gunoi.
Mi-e dor de el. Poate şi florii i-a fost.
[Citeşte mai mult...]

luni, 4 august 2008

O seară de vară în Parcul Carol

2 Comentarii


În urma unor varii veşti mai puţin plăcute şi a unei după-amieze râncede, petrecută cu Cristina prin bucătărie mai mult, m-am luat singură de urechi şi m-am trimis la plimbare, în compania celei de mai sus. Cu un aparat în dotare, per pedes până în Parcul Carol. Noaptea. Fără trepied. Multe eşecuri, de ce să nu recunosc. Am păstrat câteva, pe care le vărs aici. No retouching. Pentru că nu am chef sau timp.
To do list:
De azi am să ies mult să mă plimb. Vreau să respir între copaci, vreau să respir miros de mâl venit de la lacul din parc. Vreau să îmi închipui că sunt acasă, la marginea unei păduri adevărate, lângă un râu adevărat pe malul căruia am ascultat Nightwish - Sleeping sun.
De mâine mă apuc de jogging.
De luni îmi cumpăr pedometru, ca să ştiu cât jogging fac şi să mă motiveze să fac mai mult.
De azi în câteva săptămâni îmi iau concediu. Şi atunci am să ajung acasă. Am să alerg până acasă. Nu degeaba mă voi fi antrenat câteva săptămâni la jogging.
De azi, am să râd mai mult. De ieri, am iubit mai mult. Nu am nevoie de antrenament pentru a păstra sentimentul ăsta.
De azi, ies la fotografiat. Fără rateuri ca aseară.

Instantaneu:




Parcul, seara:



Parcul şi o umbră (eu):


Diverse eu:





Şi uitându-mă la voi fix ca o figură de plastilină, îmi iau la revedere. Doar azi.
[Citeşte mai mult...]

vineri, 1 august 2008

1 Comentarii
Poate cel mai bun mash-up pe care l-am auzit vreodată:
Destiny's Child- Say my name VS. Bronski Beat - Smalltown boy


video [Citeşte mai mult...]

vineri, 18 aprilie 2008

Ce-ai face dacă ai fi înalt cât un bob de orez?...

0 Comentarii
Întrebare răsărită în mintea mea în urmă cu 4 minute jumătate.
De ce?
Azi m-am simţit mică. Am simţit că-mi pierd dimensiunile.
Aşa că am înotat în marea vălurită a păturii mele de pluş, m-am căţărat pe un fir de păr şi m-am aşezat, frântă de oboseală, călare pe un cui rece bătut în perete. Am contemplat camera aşa, de sus, mi-am luat avânt şi am sărit pe masă. Sunt mult mai elastică decât înainte. M-am urcat pe buza cănii mele de cafea, cu gând să iau o sorbitură, dar un pas greşit mi-a adus aminte că nu ştiu să înot şi m-am răzgândit..
Am obosit. Cu mult efort, am reuşit să deschid jurnalul meu. Pentru o clipă am vrut să scriu, dar nici măcar mina de creion ruptă nu o puteam cuprinde cu mâna..Aşa că m-am oprit, m-am întins pe fila scrisă, m-am încovrigat atât cât să încap în litera "A" şi m-am învelit cu o frunză pusă la presat.
[Citeşte mai mult...]

Vreme instabilă

0 Comentarii
Viaţa mea e ca o spirală metalică ce se învârte în jurul axului său. Nu contează în ce sens. La prima vedere, pare că urcă. Dacă o priveşti mai multă vreme, coboară. Interpretabil.
Trăiesc, sau nu trăiesc? Trăiesc, bineînţeles, respir, mănânc, mă mişc, râd când şi când la o glumă spusă de un amic. Nu trăiesc spiritual, n-am mai citit demult o carte, ruşine mie, n-am ascultat de mult o melodie care să îmi inducă o stare de (culmea?) linişte. Nu mi-am îndeplinit visele. Sau dacă le-am îndeplinit parţial, nu înseamnă că le-am îndeplinit şi deci mai am am multe de îndreptat ca să mă simt împlinită. Fericită. Fericire în jumătăţi de măsură? Nu, mulţumesc. Vreau absolutul. Si dacă e aşa, atunci...
...Iubesc, sau nu iubesc? Nesuferită întrebare, când inima îmi ţipă şi se frânge. Cum mă simt fără el? De parcă aş cădea cu zgomot într-o apă adâncă, în care aud totul înfundat, văd totul neclar, mă agit într-o lume căreia nu-i aparţin şi mă zbat disperată după aer..şi ameţesc..şi simţurile mi se întunecă. Cum mă simt când îl văd, seara? ...De parcă îmi respir prima gură de aer după o zi întreagă de înec. P.S. Nu ştiu să înot :) u got the point.. deci nu ştiu să exist fără el. Ok, iubesc, sunt fericită într-o măsură pe care altele n-ar accepta-o şi li s-ar părea mult prea puţin. Dar îmi e suficient. Să-l văd zâmbind şi întorcând o pagină de revistă, să-l aud oftând şi răsucindu-se în pat după o zi lungă şi grea, să-l văd arcuindu-se după o mângâiere. O şuviţă de păr arcuită printre degetele mele. Să-i aud vocea la telefon. Să simt seara aburi din bucătărie, să mă iau după ei şi să îl descopăr acolo, gătind. Hih :) Să-l văd stând în 5 picioare: ale lui şi ale trepiedului. Să-i feresc părul din ochii lui frumoşi, dimineaţa.
Să-l simt cum întinde un braţ în jurul taliei mele, inconştient, în somn, murmurând: "Ţi-e frig?"
Mi-e teamă să cer mai mult, mi-e teamă că nu poate oferi mai mult. Mi-e teamă să-l iubesc. În fiecare zi mi-e teamă, pentru că în fiecare zi cineva mă aruncă în apa aceea adâncă de care vorbeam, şi mi-e teamă că odată şi odată nu mă voi putea ridica să respir. Dar îi mulţumesc pentru toate frânturile din el şi din sufletul lui pe care mi le oferă.

Vreme instabilă în inima mea, cu cer parţial noros şi ploi pe alocuri, îndeosebi noaptea când nu observă nimeni. Dar în acel colţ în care te păstrez, este şi va fi mereu soare.
[Citeşte mai mult...]

Soare

0 Comentarii
...mi-a ars privirea, de dimineaţă, în drum spre locul în care îmi consum gândurile de obicei. Iubesc senzaţia. Mă opresc uneori din mers, respir aerul cald din jurul meu şi închid genele în bătaia soarelui. Aburi apar la suprafaţa pământului - un copil după o baie caldă, pe care mama îl şterge blând şi îl pregăteşte de joacă.
Feresc cu vârful uşor dezlipit al ghetei firele de iarbă din calea mea... "verde crud, verde crud.." ...mă las scăldată în lumină. Întâlnesc un prieten. Salut şi îmi răspunde cu un zâmbet pe buze. Ochii lui, doi sori albaştri. Îmi întinde alt soare cu cinci raze - o mână caldă - şi îmi doreşte o zi bună.

..Abia am ajuns acasă, astrul galben va pleca în curând să doarmă, împrăştiindu-şi acum ultimele dâre de căldură, aurind frunzele copacilor..soare, căldură, raze, dulci repetiţii în fiecare zi. Salut în gând astrul alb ce va răsări în urma lui, şi va umple noaptea de mister îngheţat.
[Citeşte mai mult...]

22 06 20 07...

0 Comentarii

22 06 20 07...

Cifre galopând o dată oarecare. Sau poate data când m-am simţit eliberată.

Am de gând să ies din casă cu şireturile împletite, cu mersul împletit, împletind stângul de dreptul, împletind priviri călduroase cu ale celor din jurul meu, degetele cu cele ale unui prieten. Strângere de mână, părere de bine. Zâmbet! Chiar mi-era dor...Nu, nu mai sunt pasărea strivită de un bolid, zăcând pe caldarâm. Mă înalţ din nou.

Nu ştiu de unde, mă adun şi îndrept privirea înainte. Un nou început (al câtelea?), dar bun şi dătător de forţe noi. Trecutul pare mic, o pietricică rostogolindu-se în urma paşilor care vor aripi.

Sus, soare! Înclin genele înaintea lui. Mi-a topit acele de gheaţă înfipte în suflet. Voi uita noaptea albă, inima neagră, gândurile cenuşii. Voi fi iarăşi eu, aceea furată de alţii. Voi fi o imagine, nu o reflexie.

Îţi mulţumesc ţie, cel care mi-a împins mâna, uşor, când am deschis o poartă, şi care a închis-o, uşor, în urma mea.

[Citeşte mai mult...]

Un vis zburător

0 Comentarii

În surdină, Enigma suspină melodia Age of loneliness...iar fata, ghemuită în aşternuturi...oooo da...azi s-a simţit singură, într-adevăr, iar clipele-i par ore până la scârţâitul uşii de la intrare..scârţâit ca un oftat de durere al lemnului bătrân, ce-i va vesti sosirea lui..

De ce întârzie să apară? Dar cine e el?... Nu l-a întâlnit niciodată... dar îl aşteaptă...Nu a plecat niciodată de la ea, dar ea ştie că va reveni...i-a mai simţit prezenţa şi în alte seri, ca un zefir călduţ clătinând voalul de la geamul dormitorului. I-a simţit atingerea, într-o doară, pe umărul gol, dezvelit şi fără somn, i-a simţit răsuflarea lină în părul ei contopit cu întunericul. N-a fost niciodată al ei. Astăzi îl va înfrunta.

Întinse mâna în beznă, înspre direcţia de unde-i părură două luminiţe albastre...gestul instinctiv însă nu apucă a deveni gând. Uşa oftă prelung. Se ridică brusc la marginea patului, dar o forţă ce o înfrânse îi apucă braţele şi se văzu trântită înapoi. Pupilele i se măriră, răsuflările se înteţiră...era înlemnită de groază, dar şi fiori de plăcere o străbăteau...necunoscutul...atingerea...şi se simţi prinsă în braţe...se abandonă...nu ştia ce face, dar se lăsa condusă de ceva născut înăuntrul ei..îşi arcui şoldurile, simţind alte şolduri, pietroase, ce o apăsau greu.

Buricele degetelor înaintau în sus pe spatele puternic; o împingere bruscă, o apăsare, o muşcătură pe lobul urechii, un ţipăt înghiţit de noapte, degetele tandre de mai înainte - unghii nemiloase tăind carnea în jos...durere..plăcere..miros de mosc şi sare marină...o petală de trandafir căzând din vaza de lângă pat. Deschise ochii plini de lacrimi, întâlnind o altă pereche de ochi..buzele umede căutau, căutau să sărute...buzele dulci...pielea sărată a unui gât încordat..Nu, nu-l întâlnise niciodată, dar acum privea în ochii lui albaştri, îi privea chipul în lumina unui început de răsărit, şi-i spuse pe nume..Ochii se închiseră, scrâşni, se depărtă brusc de ea şi-şi contură silueta întunecată pe fondul ferestrei purpurii.

Ea se răsuci în aşternutul umed şi-i plânse numele, încă o dată. Dar el nu mai era acolo. Şi probabil nu va mai fi niciodată..

Primise în dar o noapte albă şi o inimă neagră. Închise ochii. S-a sfârşit.

[Citeşte mai mult...]

Nonculori

0 Comentarii
O privire aruncată pe geam întoarce o imagine în tonuri de alb şi negru. Atunci privesc şi în sufletul meu...regăsesc aceleaşi tonuri de negru şi alb. Unde e griul?..
Ce este culoarea?... nu am nevoie de ea, atâta vreme cât nu poate umple formele pe care i le ofer... ce culoare poate avea un sentiment?...ce culoare poţi da unei atingeri?..
Spuneam cândva, unui prieten, că pentru mine iubirea e zugrăvită în bleu, roz şi galben pal..azi se împlinesc nouă luni de când viaţa mea e îmbrăcată în alb şi negru, cu picăţele colorate de iubire..
Mai mângâi o ultimă dată cu privirea trunchiurile aspre ale copacilor, îmi scufund gândurile zgâriate în cana din faţa mea, plină de cafea neagră..respir un aer alb.
Şi aştept noaptea. O noapte albă. Doar visele şi-au mai păstrat culoarea.. [Citeşte mai mult...]

Mi-e dor de cel ce-ai fost odată...

1 Comentarii
....iarăşi singură. Nu că n-aş fi fost şi înainte...dar acum sunt cu adevărat singură. Singură cu gândurile mele care îşi răspândesc ecoul metalic şi rece în mintea obosită şi în pieptul chinuit. Sunt singură, dar nu golită de sentimente. Mă chinui. Nu e nimeni aici să simtă frământările mele. Nu este el...
Întind o mână către imaginea lui. Parcă văd soarele dimineţii de azi, încercând să-i alunge răceala din suflet. Îl văd preocupat, strângându-şi lucrurile şi plecând, cu ţigara aprinsă în colţul gurii. Ştiu că se va întoarce. În fiecare seară se întoarce. Dar nu la mine. Şi cu toate acestea, îl aştept de parcă ar fi încă al meu. "Al meu", sună posesiv şi dulce. Şi mincinos.
Mi-e dor de el. E mereu lângă mine, dar mi-e dor de el. Mi-e dor de cel în a cărui palmă îmi culcam obrazul înainte să adorm. Care îmi îndepărta părul de pe faţă cu răsuflarea sa blândă, înainte să mă sărute de "bună dimineaţa"..
L-am pierdut. Asta e. Îl iubesc. Mai presus de cuvinte. Aşa, şi?! Nu mă iubeşte. Nu are cum să mă mai iubească încă o dată. Nu am speranţe. Nu mă vrea. Dar mă păstrează. Pe fundul unui buzunar al sufletului, probabil, şi în fiecare zi uitată într-un colţ de apartament. Contează? Mi-e suficient. Nu îndrăznesc să-mi doresc mai mult.
Mi-e teamă. Să nu-mi trădez gândurile în faţa lui. Să nu fie mărturisirea mea acul ce-mi va sparge balonul de săpun în care trăiesc.
....Imaginea lui a pierit din faţa ochilor minţii, lăsând loc uşii de la apartament să se deschidă şi să pătrundă brutal în casă şi în toată fiinţa mea. E obosit. Cunosc asta după cutele din colţurile ochilor. Albastrul lor a pălit. Îl ajut, tăcută, să se dezbrace. Îl învelesc şi aştept să adoarmă. Clipele par ceasuri până mă hotărăsc să plec. Îl privesc cum doarme,ca şi cum ar fi ultima dată când îl văd, îl privesc până simt că îmi sângerează vederea. Mă doare! Mă doare în piept, mă doare carnea, îmi bate inima, iar pumnii mi se strâng, unghiile apasă până formează mici semilune roz în podul palmei. Te iubesc!... te iubesc... cuvinte şoptite cu buzele pierdute în părul lui...să nu le audă.. nu le va auzi niciodată de la mine... nu are rost..
Nu îndrăznesc să-l sărut. Închid uşa după mine, mă întind în pat fără somn, în camera de lângă cea a lui.
....iarăşi singură. [Citeşte mai mult...]