S-a întâmplat ca în desenele animate: butonam, cu ochii aţintiţi la monitor, cu şapca în cap, când mi se înceţoşează puţin vederea, suficient încât să-mi încrucişez ochii să văd un mini-păianjen (mini = mai mic de un milimetru), coborând pe firul lui invizibil, ancorat de cozorocul meu... între ochii mei!
L-am cules cu tot cu fir şi i-am dat drumul pe masă. Şi a devenit micul meu pet. Se plimbă acum pe tastatură. Coboară, mi se urcă pe mână. Înaintează pe mânecă până sus pe umăr, de unde ştie deja drumul spre şapca mea, spre cozoroc şi de acolo pe nasul meu. Îi place. Şi pe mine mă amuză. E micul meu pet de birou.
Postări
:)) misto pet....niste gandaci d bucatarie nu vrei?iti dau mai multi(ca-i iau de la subsol),nu doar unul,ca atunci cand pleci sa nu se simta singur...iti mai sugerez un pui de scorpion(si ai garantia ca nu-ti fura nimeni nimic din birou :P)si alte d-astea.....te pupam si asteptam vesti de la tine....
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergereAuzi! Pui de scorpin! Hi, hi!
RăspundețiȘtergere