Let's Do It, Romania: We did it!

Photo by 1doi3 via Twitpic

Azi 25 septembrie, zi de curăţenie generală în RO. Mai bine zis rânit. Am zis să dau şi eu 2 mâini de ajutor şi vă scriu acum nişte impresii cu roua pe ele şi cu aromă de Salubritas:

1. Ideea era minunată, organizarea părea să fie bine pusă la punct dar... lucrurile pe teren n-au stat tocmai aşa.

Parce que, abia aseară m-am trezit că vreau să particip, deci înregistrarea pe site nu puteam să o fac decât ca leader de echipă. Eu voiam într-o echipă deja formată aşa că am mizat pentru intervalul de înscriere "for strays" dintre 8.00 şi 9.00 la unul dintre punctele de înregistrare din Neamţ. Care, vorba fie între noi, pe site apăreau ca fiind doar două pentru tot judeţul. M-am uitat de curiozitate pe judeţul Iaşi, unde fiecare primărie comunală era marcată drept punct de înregistrare. Anyways... pentru Neamţ, mă puteam înregistra fie la sediul Agenţiei Judeţene pentru Protecţia Mediului Neamţ, fie la sediul Apelor Române. Nici unii, nici alţii nu aveau habar măcar că figurează pe site-ul Let's Do It Romania! în această calitate. Ei aveau propriile echipe de voluntari. Ca şi Jandarmeria, ca şi Poliţia, ca şi liceele din oraş. Nu erau organizatori, nimic.
Din fericire, s-au descurcat bine cu mulţimea care le-a bătut în uşi de la ora 8.00. Au dat lămuriri, au triat oamenii, i-au repartizat pe zone, au adoptat şi alţi ameţiţi ca mine şi într-un final am purces la adunat gunoaie.

2. În Piatra Neamţ au plecat "la cules" aproximativ 400 de persoane, aşa, ochiometric, grup divizat în alte câteva grupuleţe care au curăţat zonele pârâu Cuiejdi, Vaduri, Văleni, pârâu Borzoghean şi zona căii ferate (aici am fost şi eu). Aştept rezultatele şi statisticile oficiale să vedem câţi am fost de fapt şi câţi saci cu gunoaie au fost strânşi şi ridicaţi de Brantner.

Toţi cei care au venit şi-au dat silinţa, însă efectivul a fost teribil de mic pentru cantităţile de deşeuri care aşteaptă să fie ridicate, sortate, reciclate. Eu, una, am plecat uşor dezamăgită la final. M-am bucurat nespus văzând numeroşii saci adunaţi, însă la întoarcere uitându-mă împrejur mi s-a părut că nu am făcut mare lucru. Gunoiul era tot acolo, cei 50+ de saci umpluţi de noi în zona alocată au zgâriat doar pătura de resturi care zace acolo. Şi nu vă închipuiţi cine ştie ce groapă de gunoi. Nu, doar o zonă acoperită de iarbă şi tufăriş de pe lângă calea ferată (nici n-ai zice că lumea trece şi aruncă chestii pe-acolo) care pare curată de departe. Însă e de ajuns să pui piciorul în iarbă sau să fereşti vreo tufă de scaieţi şi să descoperi un sac de plastic umplut cu te-miri-ce, să tragi de el şi să găseşti dedesubt sticle de plastic pline cu apă de ploaie, vreun borcan cu conţinut dubios, vreo canistră aruncată, capete de păpuşi, umbrele deşirate, ghete scâlciate, capace de WC şi încă alte minuni.
Nu reuşesc să-mi imaginez decât că dacă dacă tot gunoiul de pe Pământ ar zbura în spaţiu atras de vreun aspirator cosmic şi s-ar compacta, s-ar forma altă planetă pestriţă vizibilă cu ochiul liber.

Clar, ziua de astăzi nu a fost suficientă. Ne trebuiau cam o mie de WALL-E să forăm în gunoi şi să-l compactăm. Avem nevoie de mai multe acţiuni de acest gen. Avem nevoie şi mai mare de oameni conştienţi şi conştiincioşi care să se înfigă în mănuşi şi cu ele să debaraseze ce-a mai rămas. Şi mai presus de orice, avem nevoie de oameni care să nu (mai) contribuie la formarea păturii de gunoi. NU avem nevoie de oameni care zic: "bravo vouă, murdăriţi-vă, eu voi fi la terasă aşteptându-vă să ridicaţi dozele de bere după mine".

We did it! Now let's do it again, forever.