joi, 21 iulie 2011
I am a tree
Etichete:
depresii
Sunt un copac. Am crescut. Am îngroşat scoarţa care-mi ţine loc de obraz. Am înfipt rădăcini în pământ când m-a pătruns prima oară vântul, şi de atunci lupt să-i rezist. Nu mă pot opri din crescut, deşi mă-ndrept din ce în ce spre cerul negru, acoperit acum de fulgere rele şi ucigătoare. Mă tem, dar nu mă pot încovoia. Aşa trebuie să fie. Îmi curg frunzele umede de ploi şi nu le pot opri. Nici pe frunze, nici pe ploi. Aşa trebuie să fie. Rând pe rând, formez scorburi, devin vulnerabilă, mă cotropesc vietăţi ce-mi ocupă scorburile şi mişună pe dinăuntrul meu. Eu le adăpostesc şi le salvez, ele mă macină. Mă fac să simt. Nu le pot opri. Aşa trebuie să fie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu