A murit o floare

Butonatul s-ar putea să o trezească pe colega mea. Anyway... "este timpul să te trezeşti! este ora patru şi cincizeci şi două de minute!" - tocmai i-am citat alarma nesuferită, o voce ca a unei dispecere din Gara de Nord. Butonatul unei tastaturi pline cu firmituri e mai puţin iritant. In my honest opinion.
Nu am putut dormi. Căldura de afară nu mă lasă, tusea nu mă lasă. Mi-am golit deja sticluţa cu zahăr şi pătlagini stoarse. Efectul ei nu a fost de calmare a tusei, nici de halucinare cum am văzut într-un episod din Southpark, ci de menţinere a stării de trezie. Am rămas fără muniţie, of.
Noapte nedormită. Ochi obosiţi. Noapte...albă...
Ochi trişti.
Mi-e dor de el.
Întind o lăbuţă de picior, pe sub masă, spre rola de lemn, cu dinţi, în căutarea unui masaj artificial. Am amorţit. Mâinile sunt calde şi se lipesc the butoane (hate this feeling). Urechile mi se lipesc de boxe de unde curge un radio on-line, o muzică latino inadecvată stării mele de spirit. Caut o melodie, oricare, să schimb acel "besa me, besa me", n-am nimerit decât Reamonn - Supergirl.
Lipesc de calculator o etichetă de preţ uitată pe masă, mă lipesc de scaun şi privesc la becul stins. Mi-e dor de el. "...but supergirls don't cry!"
Pfff.. mi s-a uscat şi floarea. Am udat-o ca la carte, am luminat-o, i-am schimbat ghiveciul, am şters-o de praf...eh, probabil nu s-o fi împăcat cu muzica mea. Fie florilor nu le prea plac roacele pe care le ascult, fie data viitoare îmi cumpăr o floare pletoasă.
Afară pare dimineaţă, mă duc să-mi scutur colega de somn şi să-l presar pe mine. Mâine (...mâine? după ce mă trezesc mai bine zis) mă duc să-mi cumpăr iar de la farmacie sticluţe cu pătlagini anti-tuse. Şi să-mi înmormântez fosta floare la ghena de gunoi.
Mi-e dor de el. Poate şi florii i-a fost.