"Tânăr şi Neliniştit" fără Victor Newman

Eric Braeden, sau mai cunoscutul Victor Newman, milionarul meschin din longevivul serial "Tânăr şi neliniştit" se pregăteşte să părăsească telenovela.
Câştigătorul premiului Emmy joacă rolul lui "The Mustache" încă din 1980.


Sursa: TVFanatic

Criza financiară are repercusiuni şi asupra producătorilor serialului "Tânăr şi neliniştit". Ei au tăiat din buget şi au micşorat onorariile chiar şi lui Eric Braeden care, deşi are contract până în 2010, a declarat că preferă să rămână fără job decât să continue munca pe bani mai puţini, odată cu nerespectarea contractului. Acesta a filmat deja ultimele scene.

Spoilers!!!

Personajul său nu va "muri" însă va părăsi micile ecrane plecând într-o vacanţă cu Nikki. Adam Newman va moşteni mega-întreprinderea de la tatăl său în timp ce Victor Newman va fi înlocuit de un alt milionar pus pe rele, pe nume Tucker.

Cui îi va fi dor de Mr. Newman?

Cui i-e dor, până una alta, de MR. Newman în tinereţe, uitaţi aici prima întâlnire cu Nikki Reed (din 1981!):


TÎNAR ŞI NELINIŞTIT - NIKI & VICTOR ~PRIMA ÎNTÎLNIRE
Vezi mai multe video din TV
[Citeşte mai mult...]

Power Play Of The Month: Vega4 - Life Is Beautiful

Dacă prin mica mea mânuţă de cititori se găsesc câteva degete fane ale serialului Grey's Anatomy, s-ar putea să le placă şi următorul clip (care pe mine m-a determinat să devorez în fiecare seară câte 6-7 episoade, începând cu primul).
Cum să nu-i iubeşti?

[Citeşte mai mult...]

Pentru că sunt tristă. De-aia.

RyanDan - Tears Of An Angel

[Citeşte mai mult...]

Din copilărie

Un porumbel
Elena Farago

Un porumbel căzut-a, din zbor, pe-o stâncă-n mare,
Şi-i mic de tot săracul, de-abia a prins să zboare!…
Vin valuri mari şi-n stâncă se lovesc, şi lui i-e frică,
Şi trist îşi ascunde capul, şi-aripile-şi ridică
Când stropii săriţi din valuri pe pene-i cad şi-l udă,
Dar piuitul jalnic nu-i nimeni să-l audă!…
Ci iată-o porumbiţă că-n zbor zorit soseşte:
E mama lui ce-l cată, plângând, de când lipseşte.
Şi-i lângă el acuma şi-l ciuguleşte dulce
Să-i treacă spaima şi-apoi să meargă să şi-l culce.
Şi-ncet spre cuib acum zbura-vor împreună-
Să-l încălzească mama, să adoarmă-

Noapte bună!… [Citeşte mai mult...]

Ce e aia "sex?"

Reproduc azi păţania unei tipe cu care fac conversaţie pe un forum:

"A venit fiică-mea azi la mine (are 7 ani) şi m-a întrebat: mami, ce e aia 'sex'?
M-a pus în mare încurcătură. Era cam devreme să mă aştept la astfel de întrebări, aşa că m-am lansat într-o explicaţie poticnită şi încâlcită a cărei idee de bază era 'ce fac o femeie şi cu un bărbat care se iubesc mult'.
La sfârşit, fiică-mea se uită la mine cu o privire nedumerită, după care îmi întinde o revistă deschisă la o pagină cu un chestionar cu o singură căsuţă nebifată şi mă întreabă:
'Ceea ce ai spus tu înseamnă M sau F?'" [Citeşte mai mult...]

Of, gramachica...

Vreau să mă... să mă... răscol în mod oficial împotriva românilor aşa-zis ştiutori de limbă română care sunt foarte darnici când scriu litera "i" la sfârşit de cuvânt. Nu trebuie întotdeauna să scrii "ii" ca să scoţi în evidenţă accentul. Ştim.

"a absorbii"
"pentru a deosebii"
"mi-e drag a zâmbii"
"vei vorbii"
"ar trebuii"
"a adormii"
"a primii"
"lista membriilor"
"nu mă jignii"
"am împuşat doi monştrii"

şi multe altele.

În completare, pun un fragment de discuţie întâlnit pe un forum. Concluziile vă las să le trageţi singuri:


<< [GG]Thade wrote:

Salut !

Am si eu o dilema . Am vazut in manualul meu de romana cel vechi , ca exista doua (2) feluri de a scrie SAU s-au S-AU .

Am intrebat-o pe mama mea (profesoara de romana) dar vad ca nu stie !! Oh my good!!! Ajutare va rog !!
-------------------------------------------------------------------------------------

R_SupeRstaR wrote:

cati ani ai? ai invatat ortograme sau mai ai 1 an pana acolo?
-------------------------------------------------------------------------------------

[GG]Thade wrote:

Cum adica cati ani am ??!??

Ortograme ? Dar ia zi-mi tu ce stii de paranonime, omonime ?? Vezi , nimic nu stii !!

In clasa 11,12 am iesit locul intai pe judet la Olimpiada Nationala din Bucuresti clasele VII - VIII !!!!!!!

PUTIN RESPECT !

-------------------------------------------------------------------------------------

R_SupeRstaR wrote:

Paronimele sunt cuvinte asemanatoare ca forma, dar cu inteles total diferit, iar omonimele sunt cuvinte care au forme identice si inteles total opus...

Cat ti-a luat sa scrii ca ai iesit pe locul 1 pe judet la Nationala?

Btw, ce e cu "clasa 11,12"?
-------------------------------------------------------------------------------------

[GG]Thade wrote:

Ti-a luat 10 minute sa dai un search pe motorul international Google ca sa aflii ce sunt paranomele si omonimele . Eu le stiam din clasa a 9-a .

Te rog nu ma jignii in legatura cu olimpiada !
-------------------------------------------------------------------------------------

vLr1 wrote:

CITAT

[GG]Thade wrote:

SAU s-au S-AU .

Vezi ca aici se scria "sau" nu "s-au". >>
[Citeşte mai mult...]

Axiome umane - cel puţin una ţi se potriveşte :D

La unele am râs cu poftă, la unele m-am strâmbat gândindu-mă cam de câte ori am fost şi eu în situaţia respectivă xD
NOTĂ: Nu ştiu cine a scris astea, eu doar le-am tradus şi adaptat din engleză, scuze pentru orice greşeli, atrageţi-mi atenţia.

De cele mai multe ori, când cineva îmi povesteşte ceva, nu mă pot gândi decât la faptul că abia aştept să termine ce-are de povestit ca să pot să zic propria mea poveste, care nu numai că e mai bună decât a lui, dar mă şi priveşte în mod direct!

Nimic nu-i mai naşpa decât momentul din timpul unei dispute când realizezi că... n-ai dreptate.

Ai mers vreodată pe stradă şi ai realizat dintr-o dată că mergi în direcţia complet
opusă celei pe care ar fi trebuit să o urmezi? Dar în loc să faci o piruetă la 180 de grade şi să-ţi continui drumul în direcţia bună... trebuie mereu să faci un gest larg cu mâna sau să te plesneşti peste frunte sau să te uiţi la ceas şi să mimezi îngrijorare înainte de a începe să mergi încotro trebuie, ca să fii sigur că nimeni dintre cei care te văd pe stradă te-ar putea considera nebun pentru că-ţi schimbi brusc sensul de mers în mijlocul trotuarului.

Regret din suflet fiecare moment din viaţa mea de copil în care am refuzat să dorm după-amiaza.

Ţii minte, de pe când erai puşti, că te jucai Nintendo şi se întâmpla să nu meargă din când în când? Scoteai discheta, suflai în ea, o băgai înapoi şi problema se rezolva ca prin minune. Fiecare copil a făcut asta, dar de unde ştiam oare noi că aşa se rezolvă problema? Nu existau nici forumuri de discuţii, nici internet, nici FAQ. Doar ne-am dat seama. Pe când copiii din ziua de azi...

Trebuie să se inventeze neapărat un font special care să denote SARCASMUL.

Cred că fiecare are un film preferat, un film la care ţine atât de mult încât devine deosebit de stresant să-l revezi împreună cu alţi oameni. Eu, unul, ştiu că voi pierde 90 de minute din viaţă uitându-mă în jur la prietenii mei, cu ochii mari, să văd dacă toată lumea râde în momentele de râs, apoi să fiu sigur că eu râd cu un minidecibel mai tare decât toată lumea şi cu o milisecundă înanintea tuturor ca să demonstrez că tot eu sunt cel care a prins poanta din prima.

Cum Dumnezeu se împătureşte un cearşaf pentru saltea?!?

Mai degrabă îmi rup mâinile cărând câte 10 sacoşe de cumpărături în fiecare, decât să mai fac încă un drum până la magazin.

Cred că unul dintre primele lucruri pe care ar trebui să le facă cel mai bun prieten al tău după ce ai murit... ar fi să îţi şteargă arhiva de Messenger.

Încă am probleme în a găsi acea limită fină dintre foame şi plictiseală.

De câte ori este potrivit să repetăm "Poftim?" înainte de a da din cap şi a zâmbi deşi tot nu am auzit/înţeles ce ni s-a spus?

Pietrele funerare ar fi mult mai interesante dacă ar scrie pe ele şi cauza morţii.

Încă îmi este greu să cred că mai există persoane care întâi intră în cadă/duş... şi abia apoi dau drumul la apă.

Tricourile se murdăresc. Lenjeria se murdăreşte. ...Pantalonii? Pantalonii nu se murdăresc niciodată şi poţi să-i porţi la infinit.

Nu-mi amintesc ultimul moment în care să nu fi fost măcar puţin obosit.

Deciziile proaste dau naştere la povestiri amuzante.

De câte ori caut pe cineva pe HI5 şi descopăr că profilul lor este public şi că au peste 500 de poze în galerie, mă simt ca un copil în dimineaţa de Crăciun care a găsit sub brad pistolul de jucărie pe care şi-l dorea demult.

De ce mereu în timpul unei sesiuni de "Să facem cunoştinţă!", când rândul trece de la om la om, de jur împrejurul mesei, şi fiecare se recomandă, spune unde locuieşte şi de ce se află acolo, mă simt incredibil de emoţionat. Şi asta deşi îmi ştiu foarte bine numele, adresa şi de ce sunt acolo...

Nu ştii niciodată când te va lovi, însă vine un moment în cursul zilei de muncă când te-ai hotărât că nu vei face nimic productiv în ziua respectivă.

Chiar n-am putea să nu ne mai întrebăm atât ce va urma după DVD-uri? Nu de alta, dar iar îmi amintesc că va trebui să reîncep să colecţionez ce-or-fi-ele şi să las în spate o colecţie inutilă de 500+ DVD-uri. Cum am făcut şi cu CD-urile. That pisses me off.

Ce sentiment poate fi comparat cu cel pe care îl ai atunci când dai spătarul scaunului prea pe spate, devii conştient că vei cădea în următoarea secundă şi totuşi nu mai poţi face nimic să împiedici asta?

Sunt întotdeauna uşor îngrozit când dau să ies dintr-un fişier Word şi mă întreabă dacă vreau să salvez modificările, în timp ce eu aş băga mâna în foc că n-am făcut niciun fel de modificări pe text.

"Do not machine wash or tumble dry" - înseamnă că acest lucru nu va fi spălat niciodată.

Urăsc să fiu cel cu telecomanda dintr-o încăpere în care toţi se uită la televizor. E prea multă presiune. "Îmi place programul ăsta, dar în ce fel or să fiu judecat dacă las aici şi nu schimb? Pariez că toată lumea ar vrea să se uite la altceva. E doar o chestiune de timp până toată lumea se va ridica şi va ieşi din încăpere. O să mai fim prieteni după aceea?"

Detest să ratez un apel şi interlocutorul să închidă în secunda în care ridic eu telefonul. Detest şi mai mult când sun imediat înapoi şi sună de 9 ori înainte de a intra căsuţa vocală. Ce naiba ai făcut după ce m-ai sunat şi n-am răspuns? Ai aruncat telefonul şi ai fugit??

Mă seacă să plec din casă frumos aranjat şi încrezător şi apoi pe tot parcursul zilei să nu întâlnesc nicio persoană mai importantă. Of, ce pierdere de vreme.

Îmi place toată muzica pe care o port în playerul meu. Evident, altfel o ştergeam demult. Cu excepţia cazului când e setat pe "shuffle". Atunci îmi place fiecare a 15-a melodie.

De ce în apropierea şcolilor şi grădiniţelor viteza legală e ATÂT de mică? Ai zice că e viteza cu care se plimbă şoferii pedofili.

Ca şofer, urăsc pietonii, ca pieton detest şoferii, dar oricum m-aş deplasa, nu suport bicicliştii.

De multe ori mă uit de câte 3 ori la ceas şi tot nu sunt lămurit ce oră este.

Păstrez în agenda telefonului numerele anumitor persoane doar pentru a şti să nu răspund în caz că mă apelează.

Şi chiar de ţi-aş cunoaşte codul PIN... tot n-aş şti ce să fac cu el.

Mă enervează să-mi bată cineva la uşă, şi să bată, şi să bată... şi când în sfârşit ajung lângă uşă, pun mâna pe clanţă, atunci cel din spatele uşii va descoperi SONERIA.

Mă-ntreb de ce-au pus bec în frigider dar în congelator nu.

LOL a început prin a însemna "Laugh Out Loud" şi a sfârşit prin a da de înţeles că "Nu am nimic interesant de spus".

De fiecare dată când trebuie să rostesc un nume prin telefon folosind exemple de genul "F de la..., L de la..., O de la...", fie voi da ca exemple alte nume, fie voi sta cel puţin 15 secunde fără să-mi vină niciun exemplu relevant în minte.

Ce s-ar întâmpla dacă aş angaja doi detectivi să se urmărească unul pe celălalt?

Aş vrea ca GPS-ul meu, când calculează rute, să aibă o opţiune care să-mi permită evitarea ghetto-urilor.

Chiar şi în condiţii ideale, oamenii au probleme în a găsi lucruri simple începând cu cheile de la maşină, telefonul mobil, facturi şi terminând cu punctul G.
Însă pun pariu pe viaţa mea că ORICINE poate găsi şi apăsa butonul de "Snooze" al alarmei, în FIECARE dimineaţă, de la 5 metri distanţă, în aproximativ 1,7 secunde, cu ochii închişi, din PRIMA încercare, de FIECARE dată... [Citeşte mai mult...]

Poveste despre dăruire, iubire şi ego

Sursa foto

Se spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să guste din ele. Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat.

Un băieţel obişnuia să vină şi să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obişnuit cu el şi a început să-l iubească. Ceea ce este mare şi bătrân se poate îndrăgosti de ceea ce este mic şi tânăr, cu condiţia să nu fie ataşat de ideea că el este mare, iar celălalt mic. Copacul nu avea această idee, aşa că s-a îndrăgostit de băiat. Egoul încearcă întotdeauna să iubească ceea ce este mai mare decât el. Pentru adevărata iubire, nimic nu este însă mare sau mic. Ea îi îmbrăţişează pe toţi cei de care se apropie.

Aşadar, copacul s-a îndrăgostit de băieţelul care venea în fiecare zi să se joace sub el. Ramurile sale erau foarte înalte, dar el şi le apleca, pentru ca băiatul să le poată atinge pentru a-i mângâia florile şi pentru a-i culege fructele. Iubirea este întotdeauna gata să se încline; egoul, niciodată. Dacă încerci să te apropii de un ego, acesta se va înălţa şi mai mult, devenind atât de rigid încât să nu-l poţi atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care stă pe tronul puterii, este considerat a fi mare.

Aşadar, ori de câte ori venea copilul, arborele îşi pleca ramurile. Când micuţul îi mângâia florile, bătrânul copac se simţea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când poate dărui ceva; egoul nu este fericit decât atunci când poate lua ceva de la altcineva.

Băiatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroană împletită din florile sale. Se simţea atunci de parcă ar fi fost regele junglei.

Văzând cum băiatul poartă o cunună din florile sale, dansând cu ea, copacul se simţea fericit. Îl aproba cu ramurile sale; cânta în bătaia vântului. Băiatul a crescut şi mai mult. A început să se caţere în copac, legănându-se pe ramurile sale. Ori de câte ori se odihnea pe ele, copacul se simţea fericit. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decât atunci când altcineva îl reconfortează..

Timpul a trecut, iar băiatul a început să fie apăsat de alte îndatoriri. Avea ambiţiile lui. Trebuia să îşi treacă examenele, să îşi facă prieteni. De aceea, a început să vină din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl aştepta însă cu o nerăbdare din ce în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului său: "Vino, vino. Te aştept". Când băiatul nu venea, copacul se simţea trist.

Iubirea îşi aşteaptă întotdeauna obiectul afecţiunii sale. Ea nu este altceva decât o continuă aşteptare. Singura tristeţe pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea împărtăşi cu altcineva, de a nu se putea dărui. Atunci când se poate dărui în totalitate, iubirea este fericită.

Băiatul a crescut şi mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare. Toţi cei care cresc în lumea ambiţiilor îşi găsesc din ce în ce mai puţin timp pentru iubire. Băiatul a devenit ambiţios şi prins în afacerile sale lumeşti. "Ce copac? De ce ar trebui să-l vizitez?"

Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: "Ascultă! Te aştept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine".

Băiatul i-a răspuns: "Ce poţi să-mi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani". Egoul este întotdeauna motivat: "Ce poţi să-mi oferi pentru ca să vin la tine? Aş putea veni, dar numai dacă ai ceva de oferit. Altminteri, nu văd de ce aş face-o". Egoul are întotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezintă propria sa răsplată.

Uimit, copacul i-a spus băiatului: "Nu vei mai veni decât dacă îţi voi oferi ceva? Îţi ofer tot ceea ce am". Iubirea nu ţine niciodată nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se dăruieşte necondiţionat.
"Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenţie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiţi. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastră îi răcoreşte pe cei încălziţi. Când bate vântul, dansăm şi cântăm. Deşi nu avem bani, păsărelele se cuibăresc pe ramurile noastre şi ciripesc vesele. Dacă ne-am implica şi noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiţi şi de nefericiţi ca voi, oamenii, care sunteţi nevoiţi să staţi prin temple şi să ascultaţi predici despre iubire şi despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, căci trăim tot timpul aceste stări. Nu, noi nu avem nevoie de bani".

Băiatul i-a spus: Atunci, de ce să vin la tine? Nu am de gând să merg decât acolo unde pot obţine bani. Am nevoie de bani". Egoul cere întotdeauna bani, căci banii înseamnă putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.

Copacul s-a gândit mult, după care a spus: "Atunci, culege-mi fructele şi vinde-le. În felul acesta, vei obţine bani".

Băiatul s-a luminat imediat la faţă. S-a urcat în copac şi a cules toate fructele copacului, chiar şi pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile şi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simţit din nou fericit. Iubirea se bucură chiar şi atunci când este lovită. Egoul nu este cu adevărat fericit nici măcar atunci când obţine ceva. El nu poate simţi decât nefericire.

Băiatul nu şi-a dat nici măcar osteneala să-i mulţumească arborelui, dar acestuia nu-i păsa. Întreaga sa mulţumire s-a produs atunci când acesta a acceptat propunerea de a-i culege fructele, pentru a obţine bani în schimbul lor.

Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Acum avea bani şi era foarte ocupat să obţină cu ajutorul lor încă şi mai mulţi bani. A uitat cu totul de copac, şi astfel au trecut anii.

Copacul era trist. Tânjea dupa întoarcerea băiatului, la fel ca o mamă cu sânii plini de lapte, dar care şi-a pierdut copilul. Întreaga sa fiinţă tânjeşte după copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept şi a se uşura. Cam la fel tânjea şi copacul nostru. Întreaga sa fiinţă era în agonie.

După mulţi ani, băiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac.
Acesta i-a spus: "Vino la mine. Vino şi îmbrăţişează-mă".
Bărbatul i-a răspuns: "Termină cu prostiile. Făceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fără minte".
Egoul consideră iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilărească.

Copacul a insistat: "Vino, mângâie-mi crengile. Dansează cu mine".
Bărbatul i-a răspuns: "Termină cu flecăreala asta stupidă! Acum doresc să-mi construiesc o casă. Îmi poţi oferi o casă?"

Copacul a exclamat: "O casă? Bine, dar eu trăiesc fără să stau într-o casă".
Singurii care trăiesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi trăiesc liber, în natură. Cât despre oameni, cu cât casa în care trăiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei.
"Noi nu trăim în case, dar uite ce îţi propun: îmi poţi tăia crengile, pentru a-ţi construi o casă cu ajutorul lor".

Fără să mai piardă timpul, bărbatul a luat un topor şi i-a tăiat crengile copacului. Din acesta a rămas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea nu ştie decât să dăruiască. Ea este întotdeauna pregătită să se ofere în întregime.

Bărbatul a plecat, fără să-şi mai dea osteneala să arunce în urmă măcar o privire. Şi-a construit casa visată, iar anii au trecut din nou.

Copacul, devenit acum un simplu trunchi fără crengi, a continuat să-l aştepte. Ar fi vrut să îl strige, dar nu mai avea ramuri şi frunze care sa poată cânta în bătaia vântului. Vânturile continuau să bată, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul său a reuşit să rostească o ultimă chemare: "Vino, vino, iubitul meu".

Timpul a trecut, iar bărbatul a îmbătrânit. Odată, se afla prin apropiere, aşa că a venit şi s-a aşezat sub copac. Acesta l-a întrebat: "Ce mai pot face pentru tine? venit după foarte, foarte mult timp".
Bătrânul i-a răspuns: "Ce poţi face pentru mine? Aş vrea să ajung într-o ţară îndepărtată, să câştig şi mai mulţi bani. Pentru asta, am nevoie de o barcă".

Fericit, copacul i-a spus: "Taie-mi trunchiul şi fă-ţi o barcă din el. Aş fi extrem de fericit să devin barca ta şi să te ajut să mergi astfel în ţara aceea îndepărtată, pentru a face bani. Dar, te rog, ai grijă de tine şi întoarce-te cât mai repede. Voi aştepta de-a pururi întoarcerea ta".

Omul a adus un ferăstrău, a tăiat trunchiul copacului, şi-a făcut o barcă din el şi a plecat.

Acum, din copac nu a mai rămas decât rădăcina, dar el a continuat să aştepte cu răbdare întoarcerea celui iubit. A aşteptat mereu şi mereu, conştient însă că nu mai avea nimic de oferit. Poate că bărbatul nu se va mai întoarce niciodată. Egoul nu se duce decât acolo unde are ceva de câştigat.

Odată, m-am aşezat lângă ciot. Acesta mi-a şoptit: "Am un prieten care a plecat departe şi nu s-a mai întors. Mă tem să nu se fi înecat, sau să nu se fi rătăcit. Poate că s-a pierdut în ţara aceea îndepărtată. Poate că nici măcar nu mai este în viaţă. O, cât mi-aş dori să aflu veşti de la el! Mă apropii de sfârşitul vieţii, aşa că tot ce mi-aş mai dori ar fi să aflu veşti despre el. Atunci aş muri liniştit. Dar ştiu că nu ar mai veni nici dacă mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic să-i ofer, iar el nu înţelege decât acest limbaj".

Egoul nu înţelege decât limbajul acceptării. Iubirea vorbeşte limbajul dăruirii.

("Arborele care dăruieşte" - Shel Silverstein; inserţii - autor necunoscut)


[Citeşte mai mult...]

Power Play 8 Sept: Nightwish - Sleeping Sun (live)

Pentru ceva întâmplat atât de demult încât nu mai sper să mai trăiesc vreodată...

Nightwish - Sleeping Sun (live)
Încărcat de Taish. - Music videos, artist interviews, concerts and more.

[Citeşte mai mult...]

Power Play 4 Sept: Chicane - Saltwater

Asta de ciudă că nu văd nici Stuf nici Green Fest anul ăsta.

[Citeşte mai mult...]

Dilema fotografului?

Probabil ştiţi cu toţii acel banc cu dilema unui fotograf care îl surprinde pe G. W. Bush pe punctul de a fi înghiţit de o avalanşă: să facă poza alb-negru sau color?

Filmuleţul următor, de 5 minute, poate pe aceeaşi temă, mi-a făcut pielea de găină:



One Hundreth Of A Second (property of Pistachio Pictures Ltd.)

[Citeşte mai mult...]

Trenule, maşină... zob!

Mă îngrijorează şi mă revoltă, în acelaşi timp, constanta producere a accidentelor în care sunt implicate trenul şi maşina mică! Poate n-o fi ea mică în unele cazuri, mai un TIR, mai un microbuz, însă toate maşinuţele au la volan şoferi care au trecut prin aceeaşi şcoală de şoferi, au învăţat aceeaşi legislaţie şi la momentul susţinerii examenului pentru permis ştiau, teoretic, cum se procedează când te angajezi în traversarea unei căi ferate!

Mică trecere în revistă: în anul 2009, în România au avut loc 5 accidente de acest gen, dintre care 4 doar în ultima lună.

Primul accident s-a soldat cu şase persoane rănite după ce un tren a lovit un tir. Primarul localităţii Satchinez, Ion Florin, spune că: "Au mai fost probleme pe acest drum. Deşi trecerea este semnalizată, în ultimii cinci ani am avut trei evenimente feroviare. Drumul pe care îl folosesc cetăţenii comunei este unul privat, iar aceste incidente ar putea fi evitate dacă CJ Timiş ar aproba construcţia unui drum care să facă legătura direct între Satchinez şi Sânandrei". Accidentul s-a petrecut pe 31.05.2009.

Trenurile au fost cuminţi şi au stat pe şina lor... fără să se mai repeadă în maşini (relele!). Până în ziua fatală de 14.08.2009, când a avut loc tragedia de la Scânteia, jud, Iaşi, unde un tren a luat în coarne un microbuz cu 16 pasageri şi l-a târât pe o distanţă de aproximativ 500 de metri. Accidentul s-a produs din cauza şoferului microbuzului, care nu a respectat semnalele luminoase şi indicatoarele de la trecerea de cale ferată, au declarat reprezentanţi ai Poliţiei Rutiere Iaşi, citaţi de Mediafax.
Accidentului i-au supravieţuit doar 2 persoane, bilanţul final al accidentului fiind de 14 morţi, între care 2 copii sub 13 ani. Şi asta în condiţiile în care "în acea zonă există vizibilitate maximă. Dacă sunt respectate toate aceste indicatoare şi semnale nu există niciun motiv de accident acolo" (Comisar-Şef Liviu Zanfirescu).

La nici două săptămâni de la grozăvie, pe 23.08.2009, în judeţul Bacău, un tânăr conducător de tractor s-a grăbit să se ...strecoare şi el peste trecere, înaintea trenului, ca să mai câştige timp. Rezultatul? No dead people, but many people scared to death. În tren se aflau aproape 600 de persoane.
"Şoferul tractorului cu remorcă, în vârstă de 29 de ani, nu a respectat semnalele acustice şi luminoase la traversarea căii ferate, iar în momentul în care traversa calea ferată partea din faţă a tractorului a fost acroşată de locomotiva trenului rapid", a transmis Andrei Grecu (ISU Bacău) via Mediafax.

C.c.t.d.

Când credeam că nu mai avem parte de astfel de oribilităţi şi ne întorsesem la porţia zilnică de accidente rutiere, pe data de 31.08.2009, trei persoane au murit după ce o maşină a fost lovită de tren în judeţul Timiş, şoferul fiind rănit şi transportat la spitalul municipal pentru îngrijiri.
Purtătorul de cuvânt al IPJ Timiş, Sergiu Rus, a declarat că: "Trei femei cu vârste cuprinse între 20 şi 45 de ani au decedat după ce maşina în care se aflau nu a respectat semnalizarea din dreptul intersecţiei cu calea ferată, în zona localităţii Lovrin. Maşina a fost lovită de un tren, şoferul fiind transportat la spital. Trecerea era semnalizată corespunzător, însă nu era prevăzută cu barieră".

Evident, şi accidentul petrecut în dimineaţa zilei de astăzi (03.09.2009) a avut aceleaşi cauze: nerespectarea indicatoarelor de trecere la nivel cu calea ferată.
"Accidentul s-a produs joi dimineaţă, în jurul orei 8.35. O femeie în vârstă de 35 de ani din satul Livada, în timp ce conducea pe drumul comunal 77 un autoturism înmatriculat în Bihor, nu a oprit la semnalele acustice şi luminoase în funcţiune la trecerea la nivel cu calea ferată din localitate, autoturismul fiind acroşat de trenul intercity care circula pe ruta Timişoara - Cluj-Napoca ", a declarat inspectorul Alina Dinu, purtătorul de cuvânt al Poliţiei Judeţene Bihor - scrie Mediafax.

Nu, mă, n-a murit. Aşa, şi? Şoferii de mai sus par repetenţi la economie: dacă economiseşti câteva minute pe care altfel le-ai fi petrecut aşteptând cuminte în dreptul barierei sau marcajului de cale ferată, economisind câteva secunde pe care altfel le-ai fi folosit ca să te asiguri, rişti să pierzi restul anilor de viaţă. Unde e profitul?...

Câţi dintre şoferii care gonesc nebuneşte pe străzile proaste ale României şi-au meritat permisul? Câţi dintre ei citesc/ascultă/urmăresc ştirile? Câţi dintre ei s-au înfiorat amintindu-şi ultima oară când au trecut peste şine fără să se asigure, gândindu-se că ar fi putut fi ei prinşi între fiarele contorsionate de pe ecran? Câţi dintre ei?

Câţi dintre cititorii de ştiri cu/fără carnet consideră evenimentele acestea întâmplate din vina celor care au condus, nu din vina mecanicului/femeii de la volan/moldovenilor/infrastructurii/lipsei barierelor/guvernului/a lui Băsescu/a lui Ceauşescu... şi aşa mai departe?

Şi totuşi... astăzi, în topul celor mai citite ştiri pe Mediafax.ro, pe locul 3 (şi urcă) este titlul "Monica Columbeanu a rămas fără permis". Câţi dintre cititori accesează ştirea având în minte întrebarea: "De ce a rămas fără permis?" în loc de "Ce-a mai făcut din nou Columbeanca?".
Aceeaşi întrebare în esenţă, dar pornită din raţiuni diferite.

Treziţi-vă! Şi tu, cel care conduci, şi cel din dreapta ta, care citeşte ultimul număr din "Ciao".
Nu mai am nimic de zis. Nici n-am avut prea multe de spus. Am înşirat doar o serie de coincidenţe, atât.

Update 21 Septembrie:
"Circulaţia feroviară este blocată, luni după-amiază, în zona localităţii dâmboviţene Gura Ocniţei, după ce o locomotivă a lovit un camion încărcat cu cărămidă, neexistând victime în urma accidentului. Şoferul camionului nu s-a asigurat la traversarea căii ferate, semnalizată cu crucea Sfântului Andrei şi cu indicatorul "Stop", iar locomotiva a lovit în plin camionul." (via Mediafax).

C.c.t.d.
[Citeşte mai mult...]

Power Play 3 Sept: Bat For Lashes - Daniel

[Citeşte mai mult...]

Power Play 2 Sept: Carina Round - For Everything A Reason

[Citeşte mai mult...]

Power Play 1 Sept: Hooters - Johnny B

Bringing back memories...

[Citeşte mai mult...]