Aburi de toamnă

Ori am mers eu prea cu capul în pământ zilele astea, ori pădurea a ruginit peste noapte.

Acum câteva zile, la o săltare de privire am rămas căscată la vederea munţilor. Am grăbit paşii spre casă şi m-am buricat cu Nikonu' pe balustrada balconului, spre amuzamentul probabil al cetăţenilor abţiguiţi din barul de vizavi.

Prin obiectiv n-am prea văzut rugina munţilor, pentru că un nor se pregătea să-i înghită. Dar mi-a plăcut şi priveliştea asta, şi o împart cu voi, muşcându-mi buza că n-am cum să le fac cablurilor ălora supărătoare o disecţie din cadru. Pozele următoare nu sunt prelucrate în niciun fel.

Damn nature, you beautiful!

[Citeşte mai mult...]

N-am murit - part II + anunţ blog nou

Salutare lume! :D

...mda, cum îndăznesc să revin aşa zâmbăreaţă după ce am chiulit atâta vreme? Nu mai faaaaaaaaaaac! :( Am avut multe chestii pe cap, mărunte dar multe şi consumatoare de energie. Or cum stau prost cu oganizarea pe toate planurile... Hai, nu mă pedepsiţi. Mă autopedepsesc: o postare pe săptămână (pentru-nceput).

Ceea ce e important e că am poftă de scris din nou, aşa că let me revive this blog and keep it alive. Am nişte idei despre ce aş putea scrie în zilele următoare dar, pentru început, vă anunţ că a mai apărut un bloguleţ (nou-născut :D), tot puiuţ de-al meu pe lângă ăsta şi Freecycle. Am să adun acolo tot ce consider interesant pe partea de beauty & personal care, fie adunate de prin blogosferă fie testate pe propria piele. Sub deviza "Practice makes perfect!", globuleţul (:P) e tot o secundă colorată. Colorată cu creioane Ada. :)

Am decis să fac sus-numitul blog strict pentru recenzii, păreri, încercări pe partea de make-up & chestii de genul şi să-l păstrez pe acesta pentru orice altceva, adică pentru postări cu poze, Youtube videos şi ce-mi mai debitează creieruşul - practic tot postări de genul celor cu care v-aţi obişnuit deja, dar sub promisiunea fermă că vor fi mai dese de una pe an :-) Am zis mai sus: una pe săptămână. Asta s-ar trece pentru mine şi în caietul cu notiţe pentru organizare. V-am zis că-s haos!

Revin mâine cu mai multe info, acum e timpul să bag cornu'n pernă. Că de! afară-i vreme de numărat bani (n-am bani), de făcut copii (n-am xerox) şi de dormit adânc (deci - mă duc să număr oi). [Citeşte mai mult...]

Oracol :)

Da, tot o leapşă, da' am botezat-o aşa că mi s-a făcut subit dor de cele 90210 caiete de şcoală cumpărate de mama şi transformate fără ştirea ei în oracole, variind în dimensiuni de la 48 la 200 de file pe care le completam eu întâi şi apoi le pasam colegilor mei de clasă, cu gândul doar la unul mai special cu ochi verzi şi numai bun de pupat şi ţinut de mână :P

Leapşa asta fu furată de pe blogul Top Secret, o fată care iubeşte mult papuceii, filmele vechi şi tot ce ţine de makeup (chestie care m-a cam prins şi pe mine... whiiiiich lead me to her blog). Era prea simpatică să nu o fac şi eu!

Fără să verificaţi, cât e ora?

La cum e afară, aş zice că vreo 9.

Verificaţi:

19.29 (tot cu 9, da' nu-i 9)

Cu ce sunteţi îmbrăcat(ă):

Pantaloni de trening, doi căţei pufoşi în picioare şi tricoul "I H8 U2 - yeah, I hate you too..." dat de Ghetuţa mea dragă.

Înainte de a răspunde la acest chestionar la ce vă uitaţi?

Cu un ochi la Facebook, cu un ochi pe blogul Top Secret şi cu un ochi la veşnicul episod din Grey's Anatomy de fiecare seară.

Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?

Un câine care URLĂ (nu ştiu de ce, dar urlă în fiecare seară. Cred că i-a picat netul). Şi un ţiuit supărător în boxe. Cred că-i un ţânţar acolo dar n-am apucat să verific încă.

Când aţi ieşit ultima dată şi unde aţi fost?

Să cumpăr ceva de mâncare pentru animalu' meu căruia nimic nu-i mai convine şi face mofturi. (Animalu' meu = mâţa Smoke)

Ce aţi visat ieri noapte?

Nu mai ştiu exact, dar m-am visat iarăşi pe mine ca fiind altă persoană decât cea care sunt. Numai io visez de-astea, dedublări şi personalităţi multiple?

Când aţi râs ultima oară?

La ultimul banc citit, de la Emil :
"De ce vorbesc oltenii folosind perfectul simplu?
Pentru că sunt SIMPLI şi PERFECŢI!"

Ce aveţi pe pereţi în încăperea în care sunteţi?

Un păianjen de pluş şi unul viu. Tre' să rezolv problema cu ăla viu.

Dacă aţi deveni mutimilionar peste noapte, ce aţi cumpăra prima dată?

O casă! Musai! Mică şi cu o grădină imeeeensă. Şi cu o pădure personală dacă se poate.

Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?

Dacă-i vorba de filme, "The Hangover". Sunt în urmă cu noutăţile.
Dacă-i vorba de filme re-re-revăzute, "The Mayor Of Casterbridge" - nu pot să-l recomand îndeajuns! Am să-i fac un review.
Dacă-i pe seriale, atunci ultimul episod apărut din Grey's Anatomy. Nu mă satur de el.

Ati văzut ceva ciudat azi?

Nu azi, ci acum câteva zile: un camion roz. Fuchsia chiar. Dayum, n-aveam aparatul la mine.

Ce părere aveţi despre acest chestionar?

Mă amuză.

Spune-ne ceva ce nu ştim încă?

M-am apucat de gătit. Şi îmi iese! THAT's a big step for me!

Prenumele copilului dvs. , dacă ar fi fetiţă?

Mereu am vrut Maia, dar se pare că-i prea la modă acum.

Şi dacă ar fi băiat?

Am avut mereu o slăbiciune pentru Felix. :))

V-aţi gândit vreodată să locuiţi în străinătate?

Nu reuşesc decât să mă gândesc cum o fi să călătoresc vreodată în străinătate, că am avut ocazii, dar n-am reuşit niciodată până acum. După aia mai vedem dacă mă las convinsă ori ba.

Ce aţi dori să vă spună Dumnezeu la porţile Raiului?

Că toate păcatele îmi vor fi trecute cu vederea. :)

Dacă aţi putea schimba ceva în lume ce aţi schimba?

Aş repara minţile oamenilor. Apoi aş face să dispară tot gunoiul care acoperă planeta asta.

Vă place să dansaţi?

Nu, că nu mă pricep. I'm that freak care merge la petreceri, stă pe canapea, soarbe din ceva, râde la glume, se bucură de muzică şi studiază oamenii ŞI SUNT BINE AŞA. Detest să vină toţi la mine să mă întrebe "De ce nu dansezi, nu te simţi bine?"

George Bush?

Unu' dintr-o poză care "citea" dintr-o carte pe care o ţinea cu susul în jos.

Ce aţi văzut la televizor ultima dată?

Nu am televizor. Când am ocazia să-l pornesc, la mama, de obicei sfârşesc prin a mă uita la un film de pe Hallmark sau AXN căruia nu-i prind niciodată începutul.

...cum, doar atâtea întrebări?! [Citeşte mai mult...]

Let's Do It, Romania: We did it!

Photo by 1doi3 via Twitpic

Azi 25 septembrie, zi de curăţenie generală în RO. Mai bine zis rânit. Am zis să dau şi eu 2 mâini de ajutor şi vă scriu acum nişte impresii cu roua pe ele şi cu aromă de Salubritas:

1. Ideea era minunată, organizarea părea să fie bine pusă la punct dar... lucrurile pe teren n-au stat tocmai aşa.

Parce que, abia aseară m-am trezit că vreau să particip, deci înregistrarea pe site nu puteam să o fac decât ca leader de echipă. Eu voiam într-o echipă deja formată aşa că am mizat pentru intervalul de înscriere "for strays" dintre 8.00 şi 9.00 la unul dintre punctele de înregistrare din Neamţ. Care, vorba fie între noi, pe site apăreau ca fiind doar două pentru tot judeţul. M-am uitat de curiozitate pe judeţul Iaşi, unde fiecare primărie comunală era marcată drept punct de înregistrare. Anyways... pentru Neamţ, mă puteam înregistra fie la sediul Agenţiei Judeţene pentru Protecţia Mediului Neamţ, fie la sediul Apelor Române. Nici unii, nici alţii nu aveau habar măcar că figurează pe site-ul Let's Do It Romania! în această calitate. Ei aveau propriile echipe de voluntari. Ca şi Jandarmeria, ca şi Poliţia, ca şi liceele din oraş. Nu erau organizatori, nimic.
Din fericire, s-au descurcat bine cu mulţimea care le-a bătut în uşi de la ora 8.00. Au dat lămuriri, au triat oamenii, i-au repartizat pe zone, au adoptat şi alţi ameţiţi ca mine şi într-un final am purces la adunat gunoaie.

2. În Piatra Neamţ au plecat "la cules" aproximativ 400 de persoane, aşa, ochiometric, grup divizat în alte câteva grupuleţe care au curăţat zonele pârâu Cuiejdi, Vaduri, Văleni, pârâu Borzoghean şi zona căii ferate (aici am fost şi eu). Aştept rezultatele şi statisticile oficiale să vedem câţi am fost de fapt şi câţi saci cu gunoaie au fost strânşi şi ridicaţi de Brantner.

Toţi cei care au venit şi-au dat silinţa, însă efectivul a fost teribil de mic pentru cantităţile de deşeuri care aşteaptă să fie ridicate, sortate, reciclate. Eu, una, am plecat uşor dezamăgită la final. M-am bucurat nespus văzând numeroşii saci adunaţi, însă la întoarcere uitându-mă împrejur mi s-a părut că nu am făcut mare lucru. Gunoiul era tot acolo, cei 50+ de saci umpluţi de noi în zona alocată au zgâriat doar pătura de resturi care zace acolo. Şi nu vă închipuiţi cine ştie ce groapă de gunoi. Nu, doar o zonă acoperită de iarbă şi tufăriş de pe lângă calea ferată (nici n-ai zice că lumea trece şi aruncă chestii pe-acolo) care pare curată de departe. Însă e de ajuns să pui piciorul în iarbă sau să fereşti vreo tufă de scaieţi şi să descoperi un sac de plastic umplut cu te-miri-ce, să tragi de el şi să găseşti dedesubt sticle de plastic pline cu apă de ploaie, vreun borcan cu conţinut dubios, vreo canistră aruncată, capete de păpuşi, umbrele deşirate, ghete scâlciate, capace de WC şi încă alte minuni.
Nu reuşesc să-mi imaginez decât că dacă dacă tot gunoiul de pe Pământ ar zbura în spaţiu atras de vreun aspirator cosmic şi s-ar compacta, s-ar forma altă planetă pestriţă vizibilă cu ochiul liber.

Clar, ziua de astăzi nu a fost suficientă. Ne trebuiau cam o mie de WALL-E să forăm în gunoi şi să-l compactăm. Avem nevoie de mai multe acţiuni de acest gen. Avem nevoie şi mai mare de oameni conştienţi şi conştiincioşi care să se înfigă în mănuşi şi cu ele să debaraseze ce-a mai rămas. Şi mai presus de orice, avem nevoie de oameni care să nu (mai) contribuie la formarea păturii de gunoi. NU avem nevoie de oameni care zic: "bravo vouă, murdăriţi-vă, eu voi fi la terasă aşteptându-vă să ridicaţi dozele de bere după mine".

We did it! Now let's do it again, forever.


[Citeşte mai mult...]

N-am murit.

Respir (întretăiat), mănânc (nelimitat), gândesc (dezordonat), iubesc (subapreciat). Şi sunt pe punctul de a-mi face ordinea anuală în viaţă. De-obicei o programam, cu listuţă cu tot, ca pe cumpărături, la începutul anului, odată cu rezoluţiile de An Nou. Dar nu mai pot aştepta, trebuie să arunc tot ce se strică, să scutur de praf activităţi uitate care mi-au făcut plăcere cândva şi, mai ales, să-mi fac curaj să depozitez bine (şi să nu mai deschid prea curând) cutiuţa cu "amintiri şi suveniruri, mici nimicuri dragi sufletului" pe care o tot umplu de 4 ani încoace. Prea mă împiedic în fiecare zi de ele.

În ultima jumătate de an mi-am luat adio de la oameni şi locuri, uneori forţat, alteori din proprie iniţiativă... dar nu fără regrete. M-am apucat de un zilion de lucruri odată, cu un entuziasm pornit ca un foc de paie şi stins degrabă. Întâmplări care m-au rănit sau m-au îngheţat. Nu sunt mândră de mine. Nu ştiu de cât timp voi avea nevoie să-mi revin, dar vreau să pot scrie pe aici fără să umplu capul nimănui cu povestioare triste. Mi-e dor să scriu. Nu mi-e dor să mă tângui. Aşa că mai aştept un pic.

Pe curând, sper!

[Citeşte mai mult...]