22 06 20 07...

22 06 20 07...

Cifre galopând o dată oarecare. Sau poate data când m-am simţit eliberată.

Am de gând să ies din casă cu şireturile împletite, cu mersul împletit, împletind stângul de dreptul, împletind priviri călduroase cu ale celor din jurul meu, degetele cu cele ale unui prieten. Strângere de mână, părere de bine. Zâmbet! Chiar mi-era dor...Nu, nu mai sunt pasărea strivită de un bolid, zăcând pe caldarâm. Mă înalţ din nou.

Nu ştiu de unde, mă adun şi îndrept privirea înainte. Un nou început (al câtelea?), dar bun şi dătător de forţe noi. Trecutul pare mic, o pietricică rostogolindu-se în urma paşilor care vor aripi.

Sus, soare! Înclin genele înaintea lui. Mi-a topit acele de gheaţă înfipte în suflet. Voi uita noaptea albă, inima neagră, gândurile cenuşii. Voi fi iarăşi eu, aceea furată de alţii. Voi fi o imagine, nu o reflexie.

Îţi mulţumesc ţie, cel care mi-a împins mâna, uşor, când am deschis o poartă, şi care a închis-o, uşor, în urma mea.