Ce-ai face dacă ai fi înalt cât un bob de orez?...

Întrebare răsărită în mintea mea în urmă cu 4 minute jumătate.
De ce?
Azi m-am simţit mică. Am simţit că-mi pierd dimensiunile.
Aşa că am înotat în marea vălurită a păturii mele de pluş, m-am căţărat pe un fir de păr şi m-am aşezat, frântă de oboseală, călare pe un cui rece bătut în perete. Am contemplat camera aşa, de sus, mi-am luat avânt şi am sărit pe masă. Sunt mult mai elastică decât înainte. M-am urcat pe buza cănii mele de cafea, cu gând să iau o sorbitură, dar un pas greşit mi-a adus aminte că nu ştiu să înot şi m-am răzgândit..
Am obosit. Cu mult efort, am reuşit să deschid jurnalul meu. Pentru o clipă am vrut să scriu, dar nici măcar mina de creion ruptă nu o puteam cuprinde cu mâna..Aşa că m-am oprit, m-am întins pe fila scrisă, m-am încovrigat atât cât să încap în litera "A" şi m-am învelit cu o frunză pusă la presat.