Nonculori

O privire aruncată pe geam întoarce o imagine în tonuri de alb şi negru. Atunci privesc şi în sufletul meu...regăsesc aceleaşi tonuri de negru şi alb. Unde e griul?..
Ce este culoarea?... nu am nevoie de ea, atâta vreme cât nu poate umple formele pe care i le ofer... ce culoare poate avea un sentiment?...ce culoare poţi da unei atingeri?..
Spuneam cândva, unui prieten, că pentru mine iubirea e zugrăvită în bleu, roz şi galben pal..azi se împlinesc nouă luni de când viaţa mea e îmbrăcată în alb şi negru, cu picăţele colorate de iubire..
Mai mângâi o ultimă dată cu privirea trunchiurile aspre ale copacilor, îmi scufund gândurile zgâriate în cana din faţa mea, plină de cafea neagră..respir un aer alb.
Şi aştept noaptea. O noapte albă. Doar visele şi-au mai păstrat culoarea..